opțiuni
  • info

11 definiții pentru ropoti

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROPOTÍ, ropotesc, vb. I. Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. – Din ropot.

ROPOTÍ, ropotesc, vb. I. Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. – Din ropot.

ropoti vi [At: EMINESCU, N. 102 / Pzi: ~tesc / E: ropot] A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva.

ROPOTÍ, ropotesc, vb. IV. Intranz. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. În mijlocul văii e un lac, în care curg patru izvoare care ropotesc... toată ziua și toată noaptea. EMINESCU, N. 102. ◊ (Subiectul e corpul lovit) Coamele lor fîlfîie în zborul cailor. Pămîntul ropotește și larma surdă umple cîmpia. SADOVEANU, O. I 193. Pămîntul ropotește sub tropot de copite. ALECSANDRI, P. A. 146.

A ROPOTÍ ~ésc intranz. A face ropot; a produce zgomote scurte, dese și cadențate; a răpăi. /Din ropot

ropotì v. a răsuna: pământul ropotește sub tropot de copite AL.

ropotésc v. intr. (vsl. rŭpŭtati, a murmura; sîrb. roptati, nsl. roptati, ropotati, a răcni; rus. roptátĭ). Mold. Trans. Fac ropot, răpăĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ropotí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ropotésc, imperf. 3 sg. ropoteá; conj. prez. 3 să ropoteáscă

ropotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ropotésc, imperf. 3 sg. ropoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. ropoteáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROPOTÍ vb. v. răpăi.

ROPOTI vb. a răpăi, (astăzi rar) a pîrîi, (reg.) a ropăi. (Ploaia ~ pe acoperișuri.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ropotí, ropotesc, vb. intranz. – A produce zgomote repetate, cadențate. – Din ropot (< sl. ropotǔ) (DER, DEX, MDA).

Intrare: ropoti
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ropoti
  • ropotire
  • ropotit
  • ropotitu‑
  • ropotind
  • ropotindu‑
 singular plural
  • ropotește
  • ropotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ropotesc
 (să)
  • ropotesc
  • ropoteam
  • ropotii
  • ropotisem
a II-a (tu)
  • ropotești
 (să)
  • ropotești
  • ropoteai
  • ropotiși
  • ropotiseși
a III-a (el, ea)
  • ropotește
 (să)
  • ropotească
  • ropotea
  • ropoti
  • ropotise
plural I (noi)
  • ropotim
 (să)
  • ropotim
  • ropoteam
  • ropotirăm
  • ropotiserăm
  • ropotisem
a II-a (voi)
  • ropotiți
 (să)
  • ropotiți
  • ropoteați
  • ropotirăți
  • ropotiserăți
  • ropotiseți
a III-a (ei, ele)
  • ropotesc
 (să)
  • ropotească
  • ropoteau
  • ropotiră
  • ropotiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ropoti, ropotescverb

  • 1. A produce zgomote repezi și cadențate, lovind ritmic în ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: răpăi
    • format_quote În mijlocul văii e un lac, în care curg patru izvoare care ropotesc... toată ziua și toată noaptea. EMINESCU, N. 102. DLRLC
    • format_quote Coamele lor fîlfîie în zborul cailor. Pămîntul ropotește și larma surdă umple cîmpia. SADOVEANU, O. I 193. DLRLC
    • format_quote Pămîntul ropotește sub tropot de copite. ALECSANDRI, P. A. 146. DLRLC
etimologie:
  • ropot DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.