ropot sn [At: DRAGHICI R. 159/28 / V: ~a sf / Pl: ~e (rar) ~uri / E: bg ропот] 1 Zgomot produs de copitele unui cal (rar ale unui alt animal) care alearga. 2 Alergare (1). 3 Zgomot produs de pashi (repezi) Si: tropait. 4 (Ilav) In ~ intrun ~ (sau intro ~a) Intro fuga. 5 (Rar; ie) A da un ~ (sau o ~a) A da o fuga. 6 Galagie shi zgomot. 7 Agitatzie (1). 8 Mishcare saltareatza (shi zgomotoasa) in timpul dansului. 9 (Pex; art.) Dans popular nedefinit mai indeaproape. 10 Melodia dupa care se executa ropotul (9). 11 (De obicei determinat prin „de ploaie” „de grindina”; shif ropota) Cadere precipitata shi zgomotoasa (de scurta durata) Si: aversa rapaiala (1) ropotire (1) ropotit (1) (reg) rop (3) rostopala (4). 12 Zgomotul produs de ropot (11) Si: ropotire (2) ropotit (2) (reg) rop (4). 13 Succesiune de lovituri ritmice Si: ropotire (3) ropotit (3). 14 Curgere repede shi zgomotoasa a unui torent sau a valurilor in mishcare Si: ropotire (4) ropotit (4). 15 (De obicei determinat prin „de aplauze”) Izbucnire de aplauze Si: ropotire (5) ropotit (5). 16 Zgomotul aplauzelor Si: ropotire (6) ropotit (6). 17 (Reg; if ropota) Mancare (lichida) gatita rau care nu se poate manca. 18 (Ban) Agonie (1). 19 (Ie) A pune ~ A trage sa moara.

RÓPOT ropote s. n. 1. Zgomot produs de loviturile dese ale copitelor unui cal care alearga (tare) In tacere deodata razbatu ropotul unui umblet de cal. SADOVEANU O. I 381. Creshten zare goana pulberii stirnite Zguduie pamintul ropot de copite. IOSIF P. 59. ♦ Mersul unui cal in trap; goana. La tzipatul de navala cunoscut de ei calaretzii pornira in ropot spre Murgeni. SADOVEANU O. VII 170. Da bici iepelor shi iar mai trage un ropot. CREANGA O. A. 124. ◊ Fig. Un ropot de alergatura repede... se auzi prin cerdacul larg din fatza. HOGASH M. N. 29. 2. Cadere precipitata shi zgomotoasa (de scurta durata) de ploaie sau grindina; zgomotul produs de aceasta cadere. Cu un ropot de parca li se prabushea cerul in cap i izbi vijelia. DUMITRIU P. F. 15. Incepu sa se auda ropotul ploii venind din urma. SADOVEANU O. IV 441. Vara acelui an se vestea sub semnul ropotelor de grindina. C. PETRESCU A. R. 5. SHi k ropotul de grindeni Orizonuntunecindul vin sagetzi de pretutindeni. EMINESCU O. I 184. ♦ Curgere repede (shi zgomotoasa) a unui torent sau a valurilor in mishcare. Ropotele valurilor care se zvircoleau navalnic... o invaluiau cu zgomote asurzitoare. REBREANU I. 117. K un glas domol de clopot Suna codrii mari de brad Ritmic valurile cad Cum se zbaten dulce ropot Apan vad. COSHBUC P. I 48. Apele in ropot Saud din munte coborind. VLAHUTZA O. A. 30. 3. (De obicei determinat prin «de aplauze») Zgomot produs de aplauze; izbucnire (repetata) de aplauze. In ropotul aplauzelor se amesteca acuma glasul lui Grigore. REBREANU R. I 197. Un ropot de aplauze shi cortina de dril se lasa pe mica scena acoperita de ramurile a doi salcimi. VLAHUTZA O. A. 243. 4. Mishcare vioaie saltareatza (shi zgomotoasa) de invirtire la dans. SHi tragem un ropot shi doua shi trei de era cit pe ce sa scoatem sufletul din popa. CREANGA A. 94.

RÓPOT ~e n. 1) Zgomot puternic cadentzat shi uniform produs de unele fenomene naturale (ploaie grindina valuri torente de apa etc.) fiintze sau obiecte (copitele cailor motoare etc.). 2) Goana a cailor. 3) Zgomot brusc puternic shi rasunator produs de aplauze. /<bulg. ropot

ropot n. 1. mersul calului intre pas shi galop; 2. sgomotul unui asemenea mers: un ropot de cai; 3. fuga: purcelul da un ropot pe sub laitzi CR.; 4. fig. mers repede: ale raurilor ape ce sclipesc fugind in ropot EM. [Onomatopee].

rópot n. pl. e (vsl. ruputu ropotŭ murmur; bg. rus. rópot ruda cu tropot hropot rapcĭuga). Mold. Trans. Rapaĭala zgomotu multor copite cind izbesc pamintu in fuga al ploiĭ rapezĭ pe acoperemint sh. a.: cit a tzinut ropotu (Sov. 249). A da a trage un ropot a trage o fuga a cadea rapede (ploaĭa). V. bura.

rópot s. n. pl. rópote

rópot s. n. pl. rópote

RÓPOT s. 1. v. rapait. 2. rapaiala. (Un ~ de aplauze.) 3. tropait. (Un ~ de bocanci.)

RÓPOT s. v. agonie.

ROPOT s. 1. rapaiala rapait rapaitura ropotire ropotit (reg.) ropaiala. (Un ~ de ploaie.) 2. rapaiala. (Un ~ de aplauze.) 3. tropait. (Un ~ de bocanci.)

ropot s. v. AGONIE.

rópot (rópote) s. n. Rapaiala tropaiala bataie din palme. Mr. (a)roput. Sl. ropotŭ rŭpŭtŭ (Cihac II 306; Conev 94); cf. slov. ceh. rus. ropot. Der. ropoti vb. (a pacani a tzacani) din sl. rŭpŭtati; ropai vb. (a ropoti) rezultatul contaminarii lui ropoti cu rapai; ropotit (var. ropaitropaiala ropoteala) s. f. (ropot); ropotitor adj. (sonor care ropoteshte).