rópot (rópote) s. n. Rapaiala tropaiala bataie din palme. Mr. (a)roput. Sl. ropotŭ rŭpŭtŭ (Cihac II 306; Conev 94); cf. slov. ceh. rus. ropot. Der. ropoti vb. (a pacani a tzacani) din sl. rŭpŭtati; ropai vb. (a ropoti) rezultatul contaminarii lui ropoti cu rapai; ropotit (var. ropaitropaiala ropoteala) s. f. (ropot); ropotitor adj. (sonor care ropoteshte).