RÓCHIE rochii s. f. Imbracaminte femeiasca la care bluza shi fusta (din acelashi material) formeaza o singura piesa. [Var.: (reg.) róche s. f.] Din bg. sb. roklja.

rochie sf [At: ANON. CAR / P: ~chie / V: (reg) roche (Pl: rochi) roichie / Pl: ~i / E: bg рокля scr roklja cf ger Rökel] 1 Imbracaminte femeiasca la care bluza shi fusta (din acelashi material) formeaza o singura piesa. 2 (Bot; ic) ~iarandunicii Ghizdei (2) (Lotus corniculatus). 3 (Bot; ic) ~iarandunicii (sau randunelei) doamnei cucoanei pasarii Volbura (Convolvulus arvensis). 4 (Bot; ic) ~iacerului Rourica (Glyceria fluitans). 5 (Inv) Fusta. 6 (Reg) Poale.

RÓCHIE rochii s. f. Imbracaminte femeiasca la care bluza shi fusta (din acelashi material) formeaza o singura piesa. [Var.: (reg.) róche s. f.] Din bg. scr. roklja.

RÓCHIE rochii s. f. Imbracaminte femeiasca lucrata din diferite tzesaturi la care bluza shi fusta formeaza o singura piesa de obicei din acelashi material. Elena Lipan adusese o croitoreasa cu ziua in casa sai prefaca o rochie neagra. C. PETRESCU C. V. 169. Stapina casei imbracata intro rochie neagra de matasa ushoara incinsa peste mijloc cu un colan lucrat in solzi auritzi statea in picioare dinaintea mea shi ma privea nemishcata. HOGASH M. N. 20. Ii foshnea uscat pe frunze poala lung’ a albei rochii. EMINESCU O. I 85. Pronuntzat: chie. Varianta: róche rochi (MACEDONSKI O. III 38 CARAGIALE M. 308) s. f.

RÓCHIE ~i f. Imbracaminte femeiasca la care fusta shi bluza alcatuiesc o singura piesa. ~ de gala. [G.D. rochiei; Sil. chie] /<bulg. sb. roklja

rochie f. veshmant femeiesc de regula lung pana la calcaie. [Serb. ROKLIA jacheta].

roche sf vz rochie

róchiefuróu s. f. Rochie dreapta in forma de furou ◊ „Blazers [...] rochia de searafurou fara spate drapata dupa legile artei statuilor.” Sapt. 12 V 72 p. 16. ◊ „Rochiile de casa au decoltee asemenea rochiilor de seara [...] Sunt simple rochiifurou lungi brodate cu paiete sau purtate cu o floare mare roshie.” Sapt. 4 VII 75 p. 8 (din rochie + furou dupa fr. robe fourreau)

róchietúb s. f. Rochie dreapta in forma de tub ◊ „Rochiiletub in culorile toamnei sub impermeabile shi paltoane lungi aceasta este recomandarea caselor de moda pariziene.” Sc. 18 IV 75 p. 2 (din rochie + tub)

róche (vest) shi róchie (est) f. (sirb. bg. roklja d. germ. rock haĭna rochie. V. recal gheroc hondroc). Haĭna femeĭasca de pinza (sau shi de postav) care se intinde de la mijloc pina la glezne. Rochia rinduniciĭ volbura. V. fusta capot sucna palton.

róchie (chie) s. f. art. róchia (chia) g.d. art. róchiei; pl. róchii art. róchiile (chii)

róchie s. f. (sil. chie) art. róchia (sil. chia) g.d. art. róchiei; pl. róchii art. róchiile (sil. chii)

rochie pl. rochii

rochie chia a. chiei gen. a.; chii pl.

RÓCHIE s. v. foi fusta poala.

rochie s. v. FOI. FUSTA. POALA.

róchie (róchii) s. f. Imbracaminte femeiasca. Var. roche. Sb. roklja (Cihac II 316) din germ. Rock de unde shi roc s. n. (redingota veston).

ROCHE [roʃ] Denis (n. 1937) scriitor shi fotograf francez. Redactor al revistei „Tel Quel”. Autor al unei poezii cu o forma discontinua la care renuntza o data cu publicarea volumului „Poezia e inadmisibila”. Se indreapta spre o „subversiune a literaturii” ilustrata prin multe eseuri teoretice. Traducator al lui Cummings shi Pound.

ROCHE [roʃ] Édouard (18201883) astronom matematician shi geofizician francez. Cercetari privind cosmogonia sistemului solar cometele shi structura Pamantului. A stabilit (1849) limita lui R. reprezentand distantza la care un satelit natural este distrus de fortza de maree datorata atractziei corpului in jurul caruia graviteaza.

ROCHE [roʃ] Jean (19011992) medic shi biochimist francez. Prof. la Collège de France. Cercetari originale in biochimia hormonilor tiroidieni fizicochimia shi biochimia proteinelor („Biochimia medicala”) in enzimologia shi biochimia comparata. A descoperit shi a sintetizat trei noi hormoni tiroidieni a pus in evidentza caile de metabolizare shi rolul particulelor infracelulare; a facut cercetari asupra pigmentzilor respiratori sanguini shi musculari la vertebrate. M. de onoare al Acad. Rom. (1965).

ROCHE MOUTONNÉE [roʃ mutoné] loc. fr. Stanca rotunjita shi striata de eroziunea glaciara. Apar in grup in vaile unde au existat ghetzari; spinari de berbec. Termen introdus (1777) de savantul elvetzian Bénedict Horace de Sausurre.

ROCHIE coaja cortina prelata.