rizic sn [At: (a. 1829) IORGA, S. N. 197 / V: (îvr) ~ă sf, ~o (S și: risico; Pl: rizicouri) / S și: risic / Pl: ~uri / E: it risico, ger Risiko] (Asr) 1 Pericol. 2 (Jur; îs) ~o-pericol (sau, înv, ~o-pericolo) Răspundere. 3 (Îlv) A pune în ~ A risca.

RÍZIC, rizicuri, s. n. (Învechit) Risc. Mă hotărăsc să-ți răspund, cu rizicul de a-mi face și din tine un vrăjmaș. VLAHUȚĂ, la CADE.

rizic n. V. risc. [It. RISICO, printr’un intermediar grec modern].

*rízic n., V. risc 1.

risc sn [At: NEGULICI / V: (înv) rișchiu / E: fr risque] 1 Posibilitate de a ajunge într-o primejdie. 2 Posibilitate de a avea de înfruntat un necaz. 3 Posibilitate de a suporta o pagubă. 4 (Îlav) Cu orice ~ Cu orice preț. 5 (Înv; îe) A pune în ~ A pune în primejdie.

1) *risc n., pl. urĭ (fr. risque, d. it. rischio). Pericul posibil: orĭ-ce întreprindere are riscurile eĭ. – Și rízic (după it. risico, de unde și germ. risiko).

rízic (înv., reg.) s. n., pl. rízicuri

rizíc s. n., pl. rizícuri

RÍZIC s. v. pericol, primejdie, risc.

rizic s. v. PERICOL. PRIMEJDIE. RISC.