revolta sf [At: AR (1829) 125/21 / V: (reg) rav~ riv~ / Pl: ~te (inv) ~oalte / E: fr révolte] 1 Rascoala spontana neorganizata impotriva conducerii a autoritatzii de stat Si: rascoala (1) razvratire rebeliune (ivp) rebelie (pop) revolutzie (3) (inv) rocoshenie rocoshitura zurba (inv) racoshit¹. 2 Sentiment de manie amestecata cu amaraciune provocat de o fapta sau de o intamplare nedemna sau nejusta Si: indignare.

REVÓLTA revolte s. f. 1. Sentiment de minie amestecata cu amaraciune provocat de o fapta sau o intimplare socotita nedemna sau injusta; indignare. Clocotea de revolta k batalia in care au pierit peste doua mii de oameni... nici macar na fost pomenita in comunicatele de razboi. REBREANU P. S. 113. In pieptul tau coboara Revolta calda k un val. TOPIRCEANU B. 67. Se intzelege k e o groaznica imoralitate tortura shi osindirea nedreapta a lui Ion shi autorul ne sugereaza revolta morala contra acestei cruzimi. GHEREA ST. CR. II 277. 2. Rascoala spontana neorganizata impotriva samavolniciei autoritatzii de stat a conducerii; razvratire rebeliune. Dintre registre na izbucnit niciodata flacara revoltei. BOGZA A. I. 112. Un ofitzer din artileria turca ar fi trimes aici k pedeapsa pentru k luase parte la o revolta din Stambul. BART S. M. 23. Indata dupa vestita biruintza a lui Mateivoda la Finta in 17 mai 1653 revolta izbucni. BALCESCU O. I 20.

REVÓLTA s.f. 1. Indignare. 2. Rascoala spontana neorganizata; razvratire. [< fr. révolte].

REVÓLTA s. f. 1. indignare. 2. rascoala spontana neorganizata; razvratire. (< fr. révolte)

REVÓLTA ~e f. 1) Sentiment de manie provocat de o nedreptate; indignare. 2) Actziune violenta impotriva unei nedreptatzi; actziune rebela; razvratire; rebeliune; rascoala. /<fr. révolte corectata

revolta f. ridicarea supushilor in contra suveranului a inferiorilor in contra unui superior.

*revólta f. pl. e (fr. révolte it. rivolta). Rascoala razvratire rebeliune insurectziune revolutziune ridicare contra superiorilor.

revólta s. f. g.d. art. revóltei; pl. revólte

revólta s. f. g.d. art. revóltei; pl. revólte

REVÓLTA s. 1. v. rascoala. 2. v. indignare.

REVOLTA s. 1. rascoala rasculare razmeritza razvratire rebeliune (livr.) seditziune (inv. shi pop.) rebelie (pop. shi fam.) tevatura (pop.) revolutzie ridicare sculare (inv.) burzuluiala razvala rocosh rocosheala rocoshenie rocoshire rocoshit rocoshitura zavera (inv. prin Mold.) bont (turcism inv.) zulum zurba zurbalic (fig.) tulburare. (~ a maselor.) 2. indignare revoltare scandalizare (rar) indignatziune (pop.) otzareala otzarire. (Stare de ~ a cuiva.)

revólta (revólte) s. f. Rebeliune rascoala. Fr. révolte. Der. revolta vb. din fr. révolter; revoltant adj. s. m. din fr. révoltant; revoltator adj. (care provoaca indignare).