reviriment sn [At: MACEDONSKI, O. IV, 108 / V: (înv) ~rem~ / Pl: ~e / E: fr revirement] 1 Schimbare bruscă în bine Si: înviorare. 2 (Iuz; îs) ~ de fonduri Virament.

REVIRIMÉNT, revirimente, s. n. Schimbare bruscă și totală, în bine; înviorare. Un reviriment literar însemnat se schițează de cîtva timp în spiritul neolatinilor. MACEDONSKI, O. IV 108. ◊ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată.

REVIRIMÉNT s.n. Schimbare în bine, bruscă și totală, a caracterului, a părerilor, a sentimentelor, a atitudinii cuiva etc.; înviorare. ♦ Reviriment de fonduri = mod de a achita o datorie prin transferul unei creanțe echivalente cu suma datorată. [Pl. -te, -turi. / < fr. revirement].

REVIRIMÉNT s. n. schimbare bruscă și totală în bine; înviorare. (< fr. revirement)

REVIRIMÉNT ~e n. 1) Schimbare rapidă spre bine a cursului unui fenomen. 2) Înviorare a unei activități. /<fr. revirement

reviriment n. 1. schimbare completă: un reviriment în opiniunea publică; 2. reviriment de fonduri, mod de achitare prin transportul unei creanțe echivalentă cu suma datorită.

*revirimént n., pl. e (fr. revirement, d. revirer, a se întoarce în partea opusă). Schimbare (în părere): un reviriment în public. – Forma corectă e revirament, că vine de la un verb de conj. I. V. virament.

revirimént s. n., pl. reviriménte

revirimént s. n., pl. reviriménte

REVIRIMÉNT s. înviorare. (S-a produs un ~ în activitatea...)

REVIRIMENT s. înviorare. (S-a produs un ~ în activitatea...)