opțiuni
  • info

9 definiții pentru revelare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a (se) revela și rezultatul ei. – V. revela.

revelare sf [At: ALEXI, W. / Pl: ~lări / E: revela] 1 (Rar) Destăinuire (1). 2 (Rar) Dezvăluire printr-o inspirație divină.

REVELÁRE, revelări, s. f. Acțiunea de a revela; dezvăluire.

REVELÁRE s.f. Acțiunea de a revela și rezultatul ei; descoperire, destăinuire. ♦ Dezvăluire printr-o inspirație divină; revelație. [Pl. -lări. / < revela].

*revelațiúne f. (lat. revelatio, -ónis). Acțiunea de a revela. Inspirațiune pin care Dumnezeŭ îțĭ descopere voința luĭ. Lucrurĭ revelate: revelațiunile sfîntuluĭ Ion (V. apocalips). – Și -áție și -áre.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

reveláre s. f., g.-d. art. revelắrii; pl. revelắri

reveláre s. f., g.-d. art. revelării; pl. revelări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REVELÁRE s. 1. arătare, dezvăluire. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, spovedire. (~ unui secret.)

REVELARE s. 1. arătare, dezvăluire. (~ unor lipsuri.) 2. destăinuire, dezvăluire, divulgare, împărtășire, încredințare, mărturisire, spovedire. (~ unui secret.)

Intrare: revelare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • revelare
  • revelarea
plural
  • revelări
  • revelările
genitiv-dativ singular
  • revelări
  • revelării
plural
  • revelări
  • revelărilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

revelare, revelărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi revela DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.