DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. ♦ Revelație. – V. descoperi.

descoperire sf [At: MARDARIE, L. 103 / V: (îvr) dis~ / Pl: ~ri / E: descoperi] 1 Dare la o parte a ceva ce acoperă sau învelește Si: descoperit¹ (1) Cf dezvelire. 2 (Spc) Dezvelire a unei statui la inaugurare Si: descoperit¹ (2). 3 (Îvr) Retragere a unor trupe Si: descoperit¹ (3). 4 (Spc) Scoatere a căciulii, a pălăriei etc. Si: descoperit¹ (4). 5 (Îe) ~ în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) Cinstire deosebită (adusă cuiva). 6 Neacoperire. 7 (Fig; d. armate) Lăsare a cuiva fără apărare, fiind expus unui atac Si: descoperit¹ (6). 8 Lăsare a cuiva fără acoperire legală Si: descoperit¹ (7). 9 Demontare a acoperișului unei case Si: descoperit¹ (8). 10 Etalare. 11 Intrare a unui obiect sau a unei ființe în câmpul vizual al cuiva Si: descoperit¹ (10). 12 Aducere la cunoștință Si: descoperit¹ (11), descoperitură (1), revelare. 13 (Spc) Scoatere la lumină a ceva ce a fost ținut ascuns Si: descoperit¹ (12), descoperitură (2), destăinuire, dezvăluire. 14 (D. oameni) Dezvăluire a individualității, a personalității Si: descoperit¹ (13), descoperitură (3). 15 Trădare. 16 (Înv) Denunțare. 17-18 Aflare (sau înțelegere) a ceva Si: descoperit¹ (16-17). 19 Aflare în premieră de existența a ceva Si: descoperit¹ (18). 20 (Îrn; îe) ~a Americii Laudă a cuiva cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 21 Observare. 22 (Prc) Vedere. 23-24 Găsire a ceva din întâmplare (sau după o căutare) Si: descoperit¹ (21-22). 25 Realizare a ceva pentru prima dată Si: invenție.

DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a (se) descoperi și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost descoperit, aflat. – V. descoperi.

DESCOPERÍRE, descoperiri, s. f. Acțiunea de a descoperi și rezultatul ei; (concretizat) lucru descoperit. Descoperiri geografice. ▭ Era același carnet în care... își nota odinioară descoperirile și observațiile. C. PETRESCU, A. 302. O descoperire ce am făcut într-un străvechi manuscris. NEGRUZZI, S. I 269.

DESCOPERÍRE ~i f. 1) v. A DESCOPERI. 2) Obiect, fenomen descoperit. /v. a (se) descoperi

descoperire f. 1. acțiunea de a descoperi ce era necunoscut sau ascuns: descoperirea tiparului, descoperirea unui complot; 2. lucru descoperit sau aflat; 3. revelațiune: descoperirea sf. leturghii.

descoperíre f. Acțiunea de a descoperĭ ceĭa ce era neștiut: descoperirea Americiĭ. Lucru descoperit: radiu e o mare descoperire a luĭ Curie.

descoperíre s. f., g.-d. art. descoperírii; pl. descoperíri

descoperíre s. f., g.-d. art. descoperírii; pl. descoperíri

DESCOPERÍRE s. 1. v. dezvelire. 2. v. găsire.

DESCOPERIRE s. 1. dezvelire. (~ lui în timpul somnului.) 2. aflare, găsire. (~ unui lucru ascuns.)

DESCOPERIRE. Subst. Descoperire, revelație, revelare, dezvăluire, aflare, dezlegare, identificare, găsire, detectare; invenție, inventare, inovație, inovare, înnoire, novație (rar), creație. Cercetare, explorare, investigare, căutare. Creativitate, ingeniozitate, inventivitate. Descoperitor, inventator, inventor (înv.), explorator, căutător, creator, inovator, novator (livr.), cercetător. Deschizător de drumuri (fig.), pionier (fig.), fondator, întemeietor. Detectiv. Adj. Inovator, novator (livr.), înnoitor (rar), creator. Inventiv, ingenios; perspicace, clarvăzător, pătrunzător; revelator. Descoperit. Vb. A descoperi, a dezvălui, a revela, a detecta, a afla (pop.), a găsi, a da de ceva, a dezlega, a scoate la iveală, a da la iveală, a scoate la lumină, a arunca o rază de lumină, a ridica vălul (de pe ceva). A inventa, a face o invenție, a inova, a înnoi; a concepe, a crea, a zămisli (fig.), a plăsmui. A cerceta, a explora, a căuta, a investiga. V. căutare, cunoaștere, imaginație, nou.