opțiuni
  • info

11 definiții pentru repugnanță

din care

Explicative DEX

REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNÁNȚĂ s. f. (Livr.) Dezgust, repulsie, aversiune. – Din fr. répugnance, lat. repugnantia.

REPUGNÁNȚĂ s.f. (Liv.) Silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. [Cf. fr. répugnance, lat. repugnantia].

REPUGNÁNȚĂ s. f. silă, dezgust; scârbă, greață, aversiune. (< fr. répugnance, lat. repugnantia)

REPUGNÁNȚĂ f. livr. Sentiment sau senzație de neplăcere față de cineva sau ceva; aversiune; silă; antipatie; repulsie. /<fr. répugnance, lat. repugnantia

repugnanță f. desgust pentru ceva.

*repugnánță f., pl. e (lat. repugnantia). Dezgust adînc, mare aversiune: a avea repugnanță de un lucru saŭ contra unuĭ lucru.

repugnantă sfs [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 5 / V: (înv) ~umn~ / E: fr répugnance, lat repugnantia] (Rar) Repulsie (1).

Ortografice DOOM

repugnánță (livr.) s. f., g.-d. art. repugnánței

repugnánță s. f., g.-d. art. repugnánței

Relaționale

REPUGNÁNȚĂ s. v. antipatie, aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, scârbă, silă.

repugnanță s. v. ANTIPATIE. AVERSIUNE. DEZGUST. GREAȚĂ. ÎNGREȚOȘARE. OROARE. OSTILITATE. PORNIRE. REPULSIE. RESENTIMENT. SCÎRBĂ. SILĂ.

Intrare: repugnanță
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • repugnanță
  • repugnanța
plural — —
genitiv-dativ singular
  • repugnanțe
  • repugnanței
plural — —
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

repugnanțăsubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.