reprezentație sf [At: ȘINCAI, HR. III, 273/17 / V: ~iune, ~anție, (rar) ~zin~ / S și: representație / Pl: ~ii / E: fr représentation, lat repraesentatio, -onis] 1 Prezentare pe scenă a unei opere dramatice, a unui program artistic etc. Si: reprezentare (3), spectacol. 2 Reprezentare (1). 3-5 (Înv) Reprezentare (4, 6-7). 6 (Înv; îs) ~ națională Reprezentanță (3) națională. 7 (Înv) Act prin care se exprimăcerere, o dorință, o mulțumire etc. Si: întâmpinare, rugăminte (1).

REPREZENTÁȚIE, reprezentații, s. f. 1. Prezentare pe scenă a unei opere dramatice, a unui program artistic etc.; spectacol. La prima reprezentație, teatrul fu așa de plin, încît unii trebuiră să se întoarcă acasă. CĂLINESCU, E. 135. D-na Negruzzi voiește să declame această poezie în seara reprezentației. ALECSANDRI, S. 94. Abia avui vreme a-mi schimba hainele, ca să nu scap reprezentația de la teatru. NEGRUZZI, S. I 67. 2. (Învechit, atestat în forma reprezentațiune) Reprezentanță (2). Așezămintele din 1851, făcute fără împreuna lucrare a reprezentațiunii naționale. KOGĂLNICEANU, S. A. 134. – Variantă: reprezentațiúne s. f.

REPREZENTÁȚIE s.f. Înfățișare, prezentare, jucare a unei piese de teatru, a unei opere pe scenă; spectacol. [Gen. -iei, var. reprezentațiune s.f. / cf. fr. représentation, it. representazione].

REPREZENTÁȚIE s. f. interpretare pe scenă a unei piese de teatru, a unei opere; spectacol. (< fr. représentation, lat. reprezentatio)

REPREZENTÁȚIE ~i f. Prezentare pe scenă a unei opere dramatice, a unui program artistic etc.; spectacol. [G.-D. reprezentației; Sil. -ți-e] /<fr. représentation, lat. representatio, ~onis

reprezentanție sf vz reprezentație

reprezentațiune sf vz reprezentație

REPREZENTAȚIÚNE s.f. v. reprezentație.

reprezentați(un)e f. 1. acțiunea de a pune înaintea ochilor; 2. imagine ce reprezentă: reprezentațiunea unei bătălii; 3. acțiunea de a juca o piesă de teatru; 4. stare de lux la care o persoană distinsă e obligată prin pozițiunea sa: cheltueli de reprezentațiune; 5. observațiune, mustrare cumpătată: a face cuiva reprezentațiuni; 6. Jur. ficțiune a legii care pune pe reprezentanți în locul, în gradul și în drepturile reprezentatului; 7. Reprezentațiunea națională, adunarea reprezentanților unei națiuni: Reprezentațiunea națională se împarte în două adunări, Senatul și Camera.

*reprezentațiúne f. (lat. repraesentatio-, -ónis). Acțiunea de a reprezenta: reprezentațiunea uneĭ pĭese teatrale. Fig. Lucru ridicul: cearta celor doĭ bețivĭ a fost curată reprezentațiune. Traĭ plin de demnitate pe care trebuĭe să-l ducă un om distins: cheltuĭelile de reprezentațiune ale unuĭ ambasador. Observațiune, mustrare, arătare de nemulțumire: a face cuĭva reprezentațiunĭ. Jur. Venirea la moștenire în locu unuĭ ascandent mort. Reprezentațiunea națională, parlamentu ales de națiune. A da reprezentațiune, a juca ceva la teatru saŭ la circ, (fig.) a te da în spectacul: aceștĭ bețivĭ, bătîndu-se, aŭ dat o reprezentațiune. – Ob. -áre, ĭar cînd e vorba de teatru, circ orĭ cinematograf, -áție: azĭ nu e reprezentație.

reprezentáție (re-pre-, -ți-e) s. f., art. reprezentáția (-ți-a), g.-d. art. repezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (-ți-i-)

reprezentáție s. f. (sil. -pre-, -ți-e), art. reprezentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. reprezentáției; pl. reprezentáții, art. reprezentáțiile (sil. -ți-i-)

reprezentație

REPREZENTÁȚIE s. v. spectacol.

REPREZENTAȚIE s. spectacol, (înv.) priveliște, privire, privit. (~ de circ.)