repartitzie sf [At: BARITZIU P. A. I 657 / V: (inv) ~iune / Pl: i / E: fr répartition] 1 Distribuire (1). 2 (Ccr) Act prin care se repartizeaza o locuintza. 3 (Ecp) Proces de repartizare a produselor intre membrii societatzii (determinat de relatziile de productzie din acea societate).

REPARTÍTZIE repartitzii s. f. Distribuire impartzire repartizare. Repartitzia veniturilor. ♦ (Ec. pol.) Proces de repartizare a produselor intre membrii societatzii (determinat de relatziile de productzie din acea societate).

REPARTÍTZIE s.f. Repartizare distribuire impartzire. ♦ (Concr.) Inscris prin care se repartizeaza o locuintza. ♦ (Ec.) Proces de repartizare a produselor intre membrii societatzii determinat de relatziile de productzie din acea societate. [Gen. iei var. repartitziune s.f. / < fr. répartition].

REPARTÍTZIE s. f. repartizare distribuire. ◊ inscris prin care se repartizeaza o locuintza. ◊ (ec.) repartizare a bunurilor materiale shi a fortzei de munca in sociatate; (re)distribuire a produselor muncii moment al reproductziei care mijloceshte legatura intre productzie shi consum. (< fr. répartition)

REPARTÍTZIE ~i f. 1) v. A REPARTIZA. 2) ec. Proces de distribuire a produselor muncii intre membrii societatzii in functzie de relatziile de productzie existente. [G.D. repartitziei; Sil. tzie] /<fr. répartition

repartitziune sf vz repartitzie

REPARTITZIÚNE s.f. v. repartitzie.

*repartitziune f. (fr. répartition subst. verbal d. répartir dupa lat. partitio ónis impartzire). Actziunea de a repartiza impartzire distributziune: repartitziunea rolurilor. Impozit de repartitziune acela in care fiecare plateshte o suma egala nu dupa averea luĭ (V. cotitate). SHi ítzie.

repartítzie (tzie) s. f. art. repartítzia (tzia) g.d. art. repartítziei; pl. repartítzii art. repartítziile (tzii)

repartítzie s. f. (sil. tzie) art. repartítzia (sil. tzia) g.d. art. repartítziei; pl. repartítzii art. repartítziile (sil. tzii)

repartitzie

REPARTÍTZIE s. v. distribuire.

REPARTITZIE s. distribuire distributzie impartzire repartizare (inv.) repartzire. (~ unor ajutoare pentru sinistratzi.)

REPARTÍTZIE (< fr.) s. f. 1. Repartizare distribuire impartzire. ♦ Concr. Inscris prin care se atesta repartizarea a ceva. 2. (EC. Pol.) R. veniturilor = defalcarea venitului natzional produsului intern brut sau altor indicatori de venituri pe grupe de destinatari sau pe factori de productzie. In cazul r. P.I.B. se formeaza din venitul brut din munca angajata (veniturile salariale brute shi contributziile sociale) shi venitul brut din activitatea de intreprinzator shi din proprietate (chirii dobanzi dividende). 3. (GEOGR.) R. teritoriala distributzie in teritoriu a elementului analizat (ex. a populatziei a industriei) in cadrul unor unitatzi naturale sau administrative.