distributzie sf [At: HELIADE PARALELISM I 81 / Pl: ~i / E: fr distribution lat distributio] 1 Distribuire (1). 2 (Spc) Repartizare a rolurilor dintro piesa dintrun film dintro opera etc. actorilor sau cantaretzilor. 3 (Pex) Ansamblul actorilor cantaretzilor care joaca intro piesa intro opera etc. 4 (Lin) Proprietate a unui element de a aparea sau nu in diferite contexte. 5 (Lin) Totalitatea vecinatatzilor unui element. 6 Ansamblul organelor unei mashini care comanda automat efectuarea diferitelor faze de functzionare a mashinii.

DISTRIBÚTZIE distributzii s. f. 1. Faptul de a distribui; distribuire impartzire repartizare. Adela a facut critica completa a incaperii inshirind toate lipsurile unui confort relativ staruind mai cu seama asupra greshitei distributzii a mobilierului. IBRAILEANU A. 66. ♦ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joaca intro piesa. Piesa se joaca cu aceeashi distributzie k la premiera. 2. Ansamblul organelor unei mashini care comanda automat efectuarea diferitelor faze de functzionare a mashinii prin inchiderea shi deschiderea orificiilor de intrare shi evacuare a agentului motor.

DISTRIBÚTZIE s.f. 1. Distribuire. ♦ Felul cum sunt repartizate rolurile unei piese ale unui film etc.; (p. ext.) totalitatea actorilor dintro piesa de teatru. 2. Totalitatea organelor unei mashini care comanda automat diferite faze de functzionare ale acesteia. 3. (Lingv.) Ansamblul pozitziilor care un element (sunet morfem) il poate ocupa intrun cuvant sau intro fraza. [Gen. iei var. distributziune s.f. / cf. fr. distribution lat. distributio].

DISTRIBÚTZIE s. f. 1. distribuire; repartitzie. ◊ felul cum sunt repartizate rolurile unei piese ale unui film etc.; totalitatea actorilor dintro piesa de teatru dintrun film etc. 2. (fiz.) modul cum sunt repartizate elementele mai multor multzimi (electroni atomi molecule) dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza energie etc.). 3. dirijarea shi repartizarea spre consumatori a unui fluid flux de energie etc. 4. totalitatea organelor unei mashini care comanda automat diferite faze de functzionare ale acesteia. 5. (lingv.) ansamblul pozitziilor care un element (sunet morfem) il poate ocupa intrun cuvant sau intro fraza. (< fr. distribution lat. distributio)

DISTRIBÚTZIE ~i f. 1) v. A DISTRIBUI. 2) Mod in care sunt repartizate rolurile intro piesa de teatru sau intrun film. 3) Totalitate a actorilor care joaca intro piesa de teatru sau intrun film. 4) tehn. Totalitate a organelor unei mashini care comanda automat efectuarea diferitelor faze de functzionare a mashinii. 5) lingv. Totalitate a pozitziilor unui element in cadrul unor contexte variate. [Art. distributzia; G.D. distributziei; Sil. tzie] /<fr. distribution lat. distributio

DISTRIBUTZIÚNE s.f. v. distributzie.

distributzi(un)e f. 1. impartzire repartizare: distributziune de daruri; 2. serviciul poshtashului care duce scrisorile la domiciliu.

* distributziúne f. (lat. distribútio ónis. V. atributziune). Actziunea de a distribui: distributziune de alimente de scrisorĭ de premiĭ shcolare. Impartzire dispozitziune ashezare: distributziunea camerelor in casa. SHi útzie.

distribútzie (tzie) s. f. art. distribútzia (tzia) g.d. art. distribútziei; pl. distribútzii art. distribútziile (tzii)

distribútzie s. f. (sil. tzie) art. distribútzia (sil. tzia) g.d. art. distribútziei; pl. distribútzii art. distribútziile (sil. tzii)

distributzie

DISTRIBÚTZIE s. 1. v. distribuire. 2. v. alcatuire.

DISTRIBUTZIE s. 1. distribuire impartzire repartitzie repartizare (inv.) repartzire. (~ unor ajutoare pentru sinistratzi.) 2. alcatuire aranjament ashezare dispunere intocmire rinduiala structura. (O anumita ~ a lucrurilor.)

DISTRIBÚTZIE s. f. (cf. fr. distribution lat. distributio): repartizare; orientare in mai multe directzii a partzilor de vorbire; calitate a unei partzi de vorbire de a avea vecinatatzi de a se combina cu alte partzi de vorbire in cadrul propozitziei in raport cu anumite posibilitatzi cei sunt proprii. Se vorbeshte astfel despre o d. substantivala despre o d. verbala etc. ◊ ~ unidirectzionála: d. bazata pe posibilitatea unor partzi de vorbire de a se combina pe rand cu cate un termen in cadrul aceleiashi propozitzii. Presupune totdeauna o structura sau o relatzie binara (cu sau intre doi termeni): A←B; B→A. In limba romana dispun de o d. unidirectzionala: substantivele marea majoritate a adjectivelor numeralele marea majoritate a pronumelor marea majoritate a verbelor shi o parte din interjectzii. Astfel: „Farmecul padurii ne coplesheshte”; „Holdele bogate acopera campul”; „Calduroasa vara este pe sfarshite”; „Oamenii aceshtia stramuta shi muntzii”; „Aveau legume zilnic proaspete”; „Trei feciori avea batranul”; „Vorbele lui nu au noima”; „Magazinele au primit marfa”; „Aici sau oprit fugarii”; „SHi atunci pleosc! o palma”. ◊ ~ bidirectzionála: d. bazata pe posibilitatea unor partzi de vorbire de a se combina simultan cu doi termeni in cadrul aceleiashi propozitzii. D. bidirectzionala presupune intotdeauna o structura sau o relatzie ternara (cu trei termeni): A←B→C. In limba romana dispun de o d. bidirectzionala: adjectivele pronominale relative (inclusiv cele nehotarate relative) pronumele relative (inclusiv cele nehotarate relative) verbele copulative adverbele relative prepozitziile conjunctziile shi interjectziilecopule (iata iaca shi iacata). Astfel: „A vazut ce om este”; „Nu shtia cine striga”; „Ei sunt atentzi”; „Merge unde lai trimis”; „Avea o caciula de iepure”; „Ion shi Marioara merg catre casa”; „Victoria iata obiectivul nostru!” In sens modern prin d. se intzelege capacitatea unei unitatzi lexicale analizate de a se asocia (de a se combina) cu alte unitatzi lexicale din limba concretizata in contextele in care apare sau este posibil sa apara. Ea reprezinta proba substitutziei termenilor intrun enuntzpropozitzie. Astfel se poate observa k verbul a spus se poate asocia cu un nume de fiintza dar nu cu un nume de lucru („Ion a spus ceva” dar nu „Becul a spus ceva”); cu unele adjective pronume adverbe shi locutziuni adverbiale dar nu cu altele („Ion a spus linishtit” „Ion a spus asta” „Ion a spus incet” „Ion a spus pe negandite” dar nu „Ion a spus inalt” „Ion a spus fiecare” „Ion a spus dreptunghiular” „Ion a spus dea berbeleacul” etc. O situatzie asemanatoare are shi verbul a recita. Pentru a dovedi k verbul a spune este altceva decat verbul a recita este nevoie de cel putzin un context in care verbul a spune sa se combine in mod diferit cu altzi termeni de cel putzin un context diagnostic (v.). Astfel: enuntzulfraza „Ion a spus k vine” este obishnuit in limba in timp ce enuntzulfraza „Ion a recitat k vine” este total neobishnuit inexistent. Deci existentza unui context imposibil pentru verbul a recita demonstreaza k verbul a spune difera de acesta reprezentand alta unitate.

DISTRIBÚTZIE (< fr. lat.) s. f. 1. Distribuire. ♦ Repartizarea rolurilor la actori; p. ext. ansamblul actorilor care joaca intrun spectacol. 2. (FIZ.) Modul in care elementele unei multzimi (electroni atomi molecule etc.) sunt repartizate dupa valorile posibile ale unei marimi caracteristice (viteza energie etc.). 3. (TEHN.) Dirijarea transmiterea shi repartizarea spre diferitzi consumatori a unui fluid a unui flux de energie etc. ◊ D. electrica = a) procesul de transmitere prin cablu shi de repartizare a energiei electromagnetice spre diferitzi consumatori grupatzi pe o anumita suprafatza de la centrale sau statziuni electrice locale racordate la centrale electrice departate; b) ansamblul instalatziilor electrice care servesc la realizarea distributziei electrice. 4. (TEHN.) Ansamblu de organe ale unei mashini termice care comanda automat admisia shi evacuarea agentului energetic (abur aer comprimat amestec carburant etc.) in vederea desfashurarii fazelor de functzionare ale acesteia. 5. (MAT.) Tip de functzionala. ◊ Teoria distributziilor = ramura a matematicii care studiaza distributziile. 6. (EC.) Impartzirea unei anumite cantitatzi de vapori (bonuri) intre mai multzi indivizi shi/sau entitatzi. ♦ Procesul de alocare a veniturilor shi cheltuielilor in conturi suplimentare (subconturi). ♦ Impartzirea venitului total al unei comunitatzi intre membrii ei. ♦ Vanzarea unui bloc de valori (actziuni) la bursa fara a se tzine seama de scaderea pretzului lor. ♦ Ansamblul operatziunilor de repartizare a bunurilor shi serviciilor intre consumatorii dintro tzara. ♦ Activitatzile shi operatziunile prin care bunurile produse sunt puse la dispozitzia consumatorilor. 7. (BIOL.) Raspandire a unei specii sau a populatziilor de specii in zonele biogeografice ale globului. 8. (LINGV.) Totalitatea pozitziilor (contextelor) in care apare o anumita entitate lingvistica (sunet fonem morfem cuvant etc.) intro limba data intrun anumit stadiu de evolutzie al acesteia.