opțiuni
  • info

8 definiții pentru regular

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Înv.) Regulat, după regulă, după regulament. – Din lat. regularis.

regular, ~ă [At: DRLU / V: ~Ier / Pl: ~i, ~e / E: lat regularis, -e, regularius] 1 a (înv) Regulat (1). 2-3 a, av (Care se face) după regulament (1). 4-5 a, av Cu regularitate. 6 a (D. trupe) Regulat (14). 7 a (înv; d. preoți) Care este supus regulilor unui ordin călugăresc. 8 a (Înv; d. preoți) Care ține de o mănăstire.

REGULÁR, -Ă, regulari, -e, adj. (Învechit) Regulat, după regulament, după regulă. Vînzarea făcută nu este nici regulară, nici conform cu legea. I. IONESCU, P. 258. ♦ (Adverbial) Cu regularitate, punctual. Regular orele vieții bateți ca un cronometru. MACEDONSKI, O. I 95.

*regulár, -ă adj. (lat. regularis; fr. regulier, it. regolare). Conform regulelor, sistematic: mișcare regulară. Proporționat, simetric, armonios: față, casă regulară. Exact, punctual, ordonat, liniștit: om regular, vĭață regulară. Geom. Figură regulară, compusă numaĭ din laturĭ și unghĭurĭ egale. Gram. Verbe saŭ substantive regulare, acelea care urmează regulele generale ale conjugărilor saŭ declinărilor. Cleru regular (catolic), ordinele religioase supuse uneĭ regule. (Opusu luĭ e secular). Adv. În mod regular: vulpea fura regular cîte o găină. – Maĭ des, dar fals regulat, că se zice regularitate, nu -titate!

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regulár adj. m., pl. regulári; f. reguláră, pl. reguláre

regulár adj. m., pl. regulári; f. sg. reguláră, pl. reguláre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

REGULÁR adj. v. reglementar, regulamentar, regulat.

regular adj. v. REGLEMENTAR. REGULAMENTAR. REGULAT.

Intrare: regular
regular adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • regular
  • regularul
  • regularu‑
  • regulară
  • regulara
plural
  • regulari
  • regularii
  • regulare
  • regularele
genitiv-dativ singular
  • regular
  • regularului
  • regulare
  • regularei
plural
  • regulari
  • regularilor
  • regulare
  • regularelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

regular, regularăadjectiv

  • 1. învechit După regulă, după regulament. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: reglementar regulamentar regulat
    • format_quote Vînzarea făcută nu este nici regulară, nici conform cu legea. I. IONESCU, P. 258. DLRLC
    • 1.1. (și) adverbial Cu regularitate. DLRLC
      sinonime: punctual
      • format_quote Regular orele vieții bateți ca un cronometru. MACEDONSKI, O. I 95. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.