REFRACTÁR A refractari e adj. 1. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara ashi schimba structura compozitzia shi caracteristicile. ◊ Caramida refractara = caramida fabricata dintrun material special rezistenta la temperaturi inalte folosita la captushirea focarelor de la cuptoarele industriale de la cazanele de incalzire centrala de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni caractere etc.) Care refuza sa se supuna la ceva care se impotriveshte. Din fr. réfractaire lat. refractarius.

refractar ~a a [At: MARIN PR. I 7/14 / V: (inv) ~iu / Pl: ~i ~e / E: fr réfractaire] 1 (D. minerale roci materiale de constructzie diverse produse) Care rezista la temperaturi inalte fara ashi schimba structura compozitzia shi caracteristicile. 2 (Is) Caramida ~a Caramida fabricata dintrun material special rezistenta la temperaturi inalte folosita la captushirea focarelor la cuptoarele industriale de la cazanele de incalzire centrala etc. 3 (D. oameni shi caracterul lor) Care opune rezistentza fatza de ceva. 4 (D. oameni shi caracterul lor) Care nu este receptiv la ceva.

REFRACTÁR A refractari e adj. 1. (Despre materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara ashi schimba structura compozitzia shi caracterele. ◊ Caramida refractara = caramida fabricata dintrun material special rezistenta la temperaturi inalte folosita la captushirea focarelor de la cuptoarele industriale de la cazanele de incalzire centrala de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre oameni caractere etc.) Care se impotriveshte la ceva care opune rezistentza fatza de ceva care nu este receptiv la ceva. Din fr. réfractaire lat. refractarius.

REFRACTÁR A refractari e adj. 1. (Fiz.; despre materiale) Care se inmoaie numai la temperatura inalta; care rezista in general temperaturilor inalte. Pamintul fertil... e prefacut intro materie definitiv refractara in care nici apa nu mai patrunde. BOGZA C. O. 217. ◊ Caramida refractara = caramida fabricata dintrun material special rezistent la temperaturi inalte folosita la captushirea focarelor de la cuptoarele industriale de la cazanele de incalzire centrala de la locomotive etc. 2. Fig. (Despre persoane caractere etc.; adesea urmat de determinari introduse prin «la» «fatza de» «in fatza» etc.) Care se impotriveshte care opune rezistentza (la ceva) care nu este receptiv pentru... Am ramas refractar la toata aceasta lectzie de viatza practica de lupta cu ogorul shi de biruintza sensibilizata in lire sterline. GALACTION O. I 9. Sint oameni inchishi... naturi posomorite shi refractare care imprashtie in jurul lor k o senzatzie de frig. VLAHUTZA O. A. III 86.

REFRACTÁR A adj. 1. (Despre materiale) Rezistent la temperaturi inalte. 2. (Fig.; despre persoane) Nesupus; care rezista se impotriveshte; rebel. [< fr. réfractaire cf. lat. refractarius].

REFRACTÁR A adj. 1. (despre materiale) rezistent la temperaturi inalte. 2. (fig.; despre oameni shi s.) care se impotriveshte; nesupus rebel. (< fr. réfractaire lat. refractarius)

REFRACTÁR ~a (~i ~e) 1) (despre unele materiale) Care rezista la temperaturi inalte fara ashi schimba structura; cu proprietatea de a rezista la temperaturi inalte. Caramida ~a. 2) fig. (despre persoane) Care opune rezistentza influentzelor straine; lipsit de receptivitate. /<fr. réfractaire

refractar a. 1. care nu vrea sa se supuna rebel; 2. Chim. care rezista actziunii focului acidelor.

*refractár a adj. (lat. refractarius). Rebel nesupus: un copil refractar disciplineĭ. Care nu poate invatza ceva: un copil refractar muziciĭ. Chim. Care rezista foculuĭ saŭ acidelor: argila refractara.

refractár (refrac) adj. m. pl. refractári; f. refractára pl. refractáre

refractár adj. m. (sil. frac) pl. refractári; f. sg. refractára pl. refractáre

REFRACTÁR adj. v. incapatzanat.

REFRACTAR adj. incapatzinat indaratnic recalcitrant (livr.) obstinat (pop.) sanchiu (reg.) inacciu intzestat (Olt.) dugos (inv.) capesh renitent (fam. peior.) capsoman capatzinos capos. (Ce om ~!)