reflex ~a [At: DESEN ARH. 12/18 / S shi: ~ecsa af / Pl: ~cshi ~e (rar) ~uri sn / E: lat reflexus fr réflex ger Reflex] 1 a (Inv; d. unde luminoase sau sonore) Care sufera o reflexie (1). 2 a (Inv; d. frunze petale etc.) intors in afara Si: rasfrant (1). 3 a (Fzl) Produs in mod spontan independent de vointza. 45 sn a (SHis act ~) (Reactzie motorie secretorie etc. a organismului animal sau uman la o modificare a mediului extern sau intern) care reprezinta un act fundamental al sistemului nervos. 6 sn (Is) ~ neconditzionat Act reflex (4) innascut. 7 a (Is) ~ conditzionat Act reflexdobandit in cursul vietzii. 8 a (Pgn) Care reprezinta o reactzie imediata spontana. 9 sn Raza reflectata. 10 sn Stralucire. 11 sn (Fig) Oglindire a unei stari de lucruri a unui fenomen a unei stari sufleteshti etc. Si: (inv) reflect (2).

REFLÉX² A reflecshi xe adj. (Fiziol.; despre acte mishcari ale organismului) De natura reflexului; produs in mod spontan independent de vointza. Mishcare reflexa. ▭ Natura reflexa a fenomenului este mascata de prezentza celui de al doilea factor caldura. PARHON O. A. I 315. ◊ Act reflex (shi substantivat n.) = raspuns secretor sau motor dat de organism la actziunea unui excitant; (in sens curent) reactzie brusca shi automata a organismului la anumitzi excitantzi.

REFLÉX s.n. 1. Raza reflectata; sclipire. 2. (Fig.) Oglindire reflectare. 3. Reactzie adecvata a organismului fatza de un excitant care se produce pe cale nervoasa fara interventzia vointzei. ♦ Act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatziile dintre organism shi mediu precum shi cele dintre diferitele partzi ale organismului. ◊ Reflex conditzionat = raspuns bazat pe legatura nervoasa temporara formata in scoartza creierului intre doua focare de excitatzie care coincid in timp. // adj. 1. Produs prin reflex (1); de natura reflexului (1). 2. Reflect. [Pl. ecshi exe. / < fr. réflexe cf. lat. reflexus].

REFLÉX¹ A I. adj. 1. produs in mod spontan; de natura reflexului (II 1). 2. reflect. II. s. n. 1. raza reflectanta; sclipire stralucire. 2. (fig.) oglindire reflectare. 3. reactzie a organismului fatza de un excitant extern sau intern prin intermediul sistemului nervos fara interventzia vointzei prin care se regleaza relatziile dintre organism shi mediu. (< fr. réflexe lat. reflexus germ. Reflex)

REFLÉX¹ ~xa (~cshi ~xe) Care se produce in mod spontan; produs fara participarea vointzei. Mishcare ~xa. /<fr. réflexe lat. reflexus germ. Reflex

reflex a. 1. Fiz. care se face prin reflexiune; 2. care se face fara conshtiintza: mishcare reflexa. ║ n. reflexiunea luminei sau a colorii.

*refléx a adj. (lat. reflexus indoit inapoĭ; fr. réflexe. V. circumflex). Fiz. Produs pin reflexiunea luminiĭ: viziune reflexa. Fiziol. Produs fara voĭe printr’o excitare organica: mishcare reflexa (k stranutu sughitzu sh. a.). Cuvinte reflexe cuvinte rezultate din impresiunea produsa asupra ochĭuluĭ k cocolosh gogonetz sh. a. (V. imitativ). Reflex s. n. pl. urĭ shi e (lat. reflexus it. riflesso fr. reflet). Raza luminoasa orĭ colorata reflectata maĭ slab pe un corp: acest negru are reflexurĭ albastruĭ (bate in albastru). Fig. Reproducere maĭ slaba urma rest ecoŭ: reputatziunea luĭ nu e de cit un slab reflex al gloriiĭ tataluĭ luĭ. V. machinal.

refléx¹ (reflex) adj. m. pl. reflécshi; f. refléxa pl. refléxe

refléx adj. m. (sil. flex) pl. reflécshi; f. sg. refléxa pl. refléxe

reflex xa; cshi xe.

REFLÉX adj. v. indoit intors rasfrant revolut.

REFLÉX s. adj. adv. 1. s. v. oglindire. 2. adj. v. automat. 3. adv. v. automat.

reflex adj. v. INDOIT. INTORS. RASFRINT. REVOLUT.

REFLEX s. adj. adv. 1. s. oglindire proiectare rasfringere reflectare (inv.) reflect. (~ in apa a stelelor.) 2. adj. automat automatic inconshtient instinctiv mashinal mecanic. (Gest act ~.) 3. adv. automat automatic inconshtient mashinal mashinaliceshte mecanic (inv.) mecaniceshte. (Merge reactzioneaza ~.)

REFLÉX A (< lat. fr. germ.) adj. s. n. I. 1. Adj. Produs in mod spontan independent de vointza. 2. S. n. (BIOL.) Reactzie (motorie secretorie etc.) adecvata shi constanta a organismului animal sau uman la o modificare a mediului extern sau intern shi care consta intrun raspuns imediat shi involuntar al organismului la o excitatzie particulara (ex. r. pupilar r. salivar); reprezinta un act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatziile dintre organism shi mediu precum shi cele dintre diferitele partzi ale organismului. Mecanismul unui r. se realizeaza pe calea arcului reflex. R. se pot manifesta prin reactzii motorii (mishcari musculare) sau prin reactzii vegetative (vasculare secretorii sh.a.). R. a fost conceput de Descartes denumit de anatomistul englez Th. Willis (1664) shi experimental initzial de R. Whytt (1782). Notziunea de r. a fost extinsa la activitatea superioara a sistemului nervos central de fiziologul rus I.M. Secenov. ◊ R. conditzionat = r. dobandit in cursul vietzii in urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoaca un r. innascut (ex. salivatzia la auzul unui sunet care precede administrarea hranei). A fost descoperit in 1897 shi studiat sistematic de I.P. Pavlov. R. neconditzionat = reflex innascut. 3. Adj. (Despre un fenomen fiziologic) care are natura unui r. (I 2) care se bazeaza pe reflexe. II. S. n. Lucire stralucire. ♦ Oglindire reflectare.