REFLÉX A (< lat. fr. germ.) adj. s. n. I. 1. Adj. Produs in mod spontan independent de vointza. 2. S. n. (BIOL.) Reactzie (motorie secretorie etc.) adecvata shi constanta a organismului animal sau uman la o modificare a mediului extern sau intern shi care consta intrun raspuns imediat shi involuntar al organismului la o excitatzie particulara (ex. r. pupilar r. salivar); reprezinta un act fundamental al sistemului nervos prin care se regleaza relatziile dintre organism shi mediu precum shi cele dintre diferitele partzi ale organismului. Mecanismul unui r. se realizeaza pe calea arcului reflex. R. se pot manifesta prin reactzii motorii (mishcari musculare) sau prin reactzii vegetative (vasculare secretorii sh.a.). R. a fost conceput de Descartes denumit de anatomistul englez Th. Willis (1664) shi experimental initzial de R. Whytt (1782). Notziunea de r. a fost extinsa la activitatea superioara a sistemului nervos central de fiziologul rus I.M. Secenov. ◊ R. conditzionat = r. dobandit in cursul vietzii in urma asocierii repetate a unui excitant oarecare cu un excitant care provoaca un r. innascut (ex. salivatzia la auzul unui sunet care precede administrarea hranei). A fost descoperit in 1897 shi studiat sistematic de I.P. Pavlov. R. neconditzionat = reflex innascut. 3. Adj. (Despre un fenomen fiziologic) care are natura unui r. (I 2) care se bazeaza pe reflexe. II. S. n. Lucire stralucire. ♦ Oglindire reflectare.