RECUNOSHTÍNTZA recunoshtintze s. f. Datorie obligatzie morala fatza de un binefacator; gratitudine. Recunoashte + suf. intza (dupa fr. reconnaissance).

recunoshtintza sf [At: GOLESCU E. 302/24 / Pl: ~tze / E: recunoashte + intza dupa fr reconnaissance] 1 Obligatzie morala care cineva o are fatza de cel care ia facut un bine. 2 Recunoashtere a unei binefaceri primite Si: gratitudine (ivr) recunoashtere (14). 3 Rasplata (1).

RECUNOSHTÍNTZA recunoshtintze s. f. Obligatzie morala care cineva o are fatza de cel care ia facut un bine; recunoashtere a unei binefaceri primite; gratitudine. Recunoashte + suf. intza (dupa fr. reconnaissance).

RECUNOSHTÍNTZA recunoshtintze s. f. Obligatzie morala care cineva o simte fatza de cel ce ia facut un bine; recunoashtere a unei binefaceri primite gratitudine. La ajutat sa plece in streinatate shi acum ishi plateshte in felul lui... o datorie de recunoshtintza. C. PETRESCU I. II 237. Ii trecu prin gind k e tocmai cladirea lui Grigoritza caruia el i datoreaza numai recunoshtintza. REBREANU R. II 202. Ii las aste scrieri k o suvenire de recunoshtintza. NEGRUZZI S. I 209. Jur sa aibi recunoshtintza Catre fratzii tai romini Ce te scot azi din robie. BOLLIAC O. 188. ♦ (Rar invechit) Rasplata. Spre recunoshtintza slujbelor sale... il numi printz rusesc. NEGRUZZI S. II 141.

RECUNOSHTÍNTZA s.f. Aducere aminte cu dragoste cu devotament a unei binefaceri primite; gratitudine. [< recunoashte dupa it. riconoscenza fr. reconnaissance].

RECUNOSHTÍNTZA s. f. aducere aminte cu dragoste recunoashtere a unei binefaceri primite; gratitudine. (dupa fr. reconnaissance)

RECUNOSHTÍNTZA ~e f. 1) Sentiment de recunoashtere a datoriei fatza de un binefacator; obligatzie morala pentru o binefacere; gratitudine. 2) inv. Recompensa pentru o binefacere. /a recunoashte + suf. ~intza

recunoshtintza f. aducerea aminte de binefacerile primite.

*recunoshtíntza f. pl. e (d. cunoshtintza dupa fr. reconnaitre). Marturisirea binefacerilor primite gratitudine: primesc cu recunoshtintza. V. recunoashtere.

recunoshtíntza s. f. g.d. art. recunoshtíntzei; pl. recunoshtíntze

recunoshtíntza s. f. cunoshtintza

recunoshtintza

RECUNOSHTÍNTZA s. (livr.) gratitudine (inv. shi pop.) multzumita (inv.) blagodarenie cunoshtintza. (Ii poarta o mare ~.)

RECUNOSHTINTZA s. (livr.) gratitudine (inv. shi pop.) multzumita (inv.) blagodarenie cunoshtintza. (Ii poarta o mare ~.)