RECUNOSHTÍNTZA recunoshtintze s. f. Obligatzie morala care cineva o simte fatza de cel ce ia facut un bine; recunoashtere a unei binefaceri primite gratitudine. La ajutat sa plece in streinatate shi acum ishi plateshte in felul lui... o datorie de recunoshtintza. C. PETRESCU I. II 237. Ii trecu prin gind k e tocmai cladirea lui Grigoritza caruia el i datoreaza numai recunoshtintza. REBREANU R. II 202. Ii las aste scrieri k o suvenire de recunoshtintza. NEGRUZZI S. I 209. Jur sa aibi recunoshtintza Catre fratzii tai romini Ce te scot azi din robie. BOLLIAC O. 188. ♦ (Rar invechit) Rasplata. Spre recunoshtintza slujbelor sale... il numi printz rusesc. NEGRUZZI S. II 141.