rectiliniu ~ie a [At: IOANOVICI TEHN. 255 / P: ~niu ~nie / V: (rar) ~lin / Pl: ~i / E: fr rectiligne] 1 (D. mishcari) Care se desfashoara in linie dreapta. 2 (Mat; d. figuri geometrice) Marginit de linii drepte. 3 (Gmt; is) Unghi Unghi de nouazeci de grade. 4 (Inv) Referitor la linii drepte. 5 In linie dreapta.

RECTILÍNIU IE rectilinii adj. (Mat.) 1. In linie dreapta. Mishcare rectilinie. (Atestat in forma rectilin) SHoseaua taia o dira lucioasa rectilina care sania aluneca vertiginos. REBREANU R. I 215. 2. (Despre figuri geometrice) Format din linii drepte. Triunghi rectiliniu. Varianta: rectilín a adj.

RECTILÍNIU IE adj. In linie dreapta. ♦ (Despre figuri geometrice) Marginit de linii drepte. [Pron. niu var. rectilin a adj. / cf. fr. rectiligne].

RECTILÍNIU IE adj. 1. (despre mishcari) care se desfashoara in linie dreapta; drept. 2. (despre figuri geometrice) marginit de linii drepte. (< fr. rectiligne)

RECTILÍNIU ~e (~i) 1) (despre mishcari) Care se desfashoara in linie dreapta; in forma de linie dreapta. 2) (despre figuri geometrice) Care este alcatuit din linii drepte. /<fr. rectiligne

*rectilíniŭ ie adj. (lat. rectilineus d. rectus drept shi linea linie). In linie dreapta: mishcare rectilinie. Geom. Format din liniĭ drepte: figura rectilinie. Relativ la liniĭ drepte: trigonometria rectilinie.

rectilin ~a a vz rectiliniu

RECTILÍN A adj. v. rectiliniu.

RECTILÍN A adj. v. rectiliniu.

rectilíniu [niu pron. nĭu] adj. m. f. rectilínie (nie); pl. m. shi f. rectilínii

rectilíniu adj. m. [niu pron. nĭu] f. rectilínie (sil. nie); pl. m. shi f. rectilínii

rectiliniu

RECTILÍNIU adj. v. drept.

rectiliniu adj. v. DREPT.

Rectiliniu ≠ curbliniu