recrut sm [At: KLEIN D. 187 / V: (reg) rac~ (Pl: ~ute) racut racuta (Pl: racute) sf racute (Pl: ~ude) sf ~uda raglut ragluta sf ragut raguta (Pl: ragutzi ragute) sf ragute ~e recute (sgp) regr~ regruta (Pl: ~te) sf reguta (Pl: regutzi regute) sf / Pl: ~utzi / E: ger Rekrut mg regruta rs рекрут] 1 Persoana care face parte din ultimul contingent chemat sub arme Si: (dep) racan. 2 (Fig; fam) Membru intrat de curand intro asociatzie intro mishcare intrun domeniu de activitate Si: incepator.

RECRÚT recrutzi s. m. 1. Tinar apartzinind ultimului contingent chemat sub arme; soldat de curind incorporat. A treia zi de revizie inspre sara totzi recrutzii erau adunatzi din nou inaintea subprefecturii. BUJOR S. 39. Trenul porni apoi in chiuitul recrutzilor ale caror rude shi parintzi ramasera trishti in gara singurateca. SANDUALDEA U. P. 231. 2. Fig. (Familiar) Membru de curind cishtigat pentru o asociatzie o mishcare; incepator. Variante: (popular) recrúta (RETEGANUL P. III 9) ragúta ragute (JARNÍKBIRSEANU D. 299) racúta racute s. f.

RECRÚT s.m. Tanar apartzinand ultimului contingent chemat sub arme; soldat incorporat de putzin timp. ♦ (Fig.; fam.) Persoana intrata de curand intro asociatzie intro mishcare; incepator. [Cf. fr. recrue germ. Rekrut].

RECRÚT s. m. 1. tanar apartzinand ultimului contingent chemat sub arme. 2. (fig.) membru intrat de curand intro asociatzie intro mishcare. (< germ. Rekrut rus. rekrut)

RECRÚT ~tzi m. 1) Tanar incadrat de curand intro unitate militara. 2) fig. Persoana atrasa de curand intro activitate; incepator; novice; debutant. /<germ. Rekrut rus. rekrut ung. regruta

recrut m. 1. soldat nou; 2. fig. persoana adaosa unei societatzi.

*recrút m. (fr. recrue [subst. verbal f. derivat din part. luĭ recroitre a creshte ĭar] cu t scos din recruter a recruta; it. sp. recluta; rus. rékrut ung. rekruta. V. cresc). Soldat noŭ: a exercita recrutziĭ. Fig. Nou admis intr’o societate orĭ intr’un partid. Vulg. racut in Trans. ragúta. V. racan.

racuta sf vz recrut

raguta smf vz recrut

recruta sf vz recrut

RACÚTẮ s. f. v. recrut.

RECRÚTA s. f. v. recrut.

ragúta V. recrut.

recrút (recrut) s. m. pl. recrútzi

recrút s. m. (sil. crut) pl. recrútzi

recrut

RECRÚT s. (MIL.) (depr.) racan ratan (fig.) boboc.

RECRÚT s. v. debutant incepator.

RECRUT s. (MIL.) (depr.) racan ritan (fig.) boboc.

recrut s. v. DEBUTANT. INCEPATOR.

recrút (recrútzi) s. m. Racan. Var. pop. racut(a) Trans. raguta. Fr. recrue cu finala prin analogie cu recruter. Var. Trans. din germ. Rekrut popular Regrut (Borcea 204). Der. recruta (var. racuta) vb. (a deveni recrut).

ragúta ragute s.f. (reg.; mil.) Recrut racan: „Sa masur vinutz shi bere / La ragute tinerele” (Biltziu 2006: 113); „Tu sa spui k eshti raguta” (Calendar 1980: 69). Din germ. Rekrut pop. Regrut (Borcea cf. DER; DEX) rus. rekrut (DEX).

ragúta e s.f. (mil.) Recrut racan: „Tu sa spui k eshti raguta” (Calendar 1980: 69). Din germ. Rekrut pop. Regrut (Borcea cf. DER).