12 definiții pentru recalcitrant
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care nu se lasă convins; încăpățânat, îndărătnic, nesupus. – Din fr. récalcitrant.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
recalcitrant, ~ă a [At: MAIORESCU, D. II, 128 / Pl: ~nți, ~e / E: fr récalcitrant] 1 Care se opune. 2 Care nu se lasă convins Si: încăpățânat, îndărătnic, refractar (3), (înv) renitent. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RECALCITRÁNT, -Ă, recalcitranți, -te, adj. Care se opune, care rezistă, care nu se lasă convins; încăpățînat, îndărătnic, refractar. V. rebel. Un paragraf special e consacrat pentru a înnegri după cuviință pe recalcitrantul boier, «lup» cu fapta ca și cu numele. IORGA, L. I 327.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECALCITRÁNT, -Ă adj. Încăpățânat, îndărătnic, nesupus, refractar. [< fr. récalcitrant].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RECALCITRÁNT, -Ă adj. încăpățânat, îndărătnic, nesupus; refractar. (< fr. récalcitrant)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RECALCITRÁNT ~tă (~ți, ~te) Care se opune cu îndărătnicie; care nu se lasă convins; încăpățânat; îndărătnic; refractar. /<fr. récalcitrant
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recalcitrant a. care rezistă cu încăpățânare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
*recalcitránt, -ă adj. (lat. recálcitrans, -ántis, care azvîrle, vorbind de caĭ; fr. récalcitrant). Îndărătnic, rebel: elev recalcitrant.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recalcitránt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitránți; f. recalcitrántă, pl. recalcitránte
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
recalcitránt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitránți; f. sg. recalcitrántă, pl. recalcitránte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECALCITRÁNT adj. 1. v. încăpățânat. 2. v. indisciplinat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RECALCITRANT adj. 1. încăpățînat, îndărătnic, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg,) inacciu, înțestat, (Olt.) dugos, (înv.) capeș, renitent, (fam. peior.) capsoman, căpățînos, căpos. (Ce om ~!) 2. indisciplinat, insubordonat, neascultător, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus. (Elev ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: -ci-trant
| adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
recalcitrant, recalcitrantăadjectiv
- 1. Care se opune, care nu se lasă convins. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: indisciplinat nesupus refractar încăpățânat îndărătnic
- Un paragraf special e consacrat pentru a înnegri după cuviință pe recalcitrantul boier, «lup» cu fapta ca și cu numele. IORGA, L. I 327. DLRLC
-
etimologie:
- récalcitrant DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.