REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. formular special folosit de medic pentru prescrierea medicamentelor. 2. Ansamblu, de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

rețetă sf [At: (a. 1750) IORGA, S. D. XII, 59 / V: rece~, (îrg) raț~, ~țătă, rățătă, răț~, rețept (Pl: ~țepte, ~țepturi) sn, (înv) receptă, (reg) racetă, rățăptă, rețet sn, rețep sn / Pl: ~te / E: ngr ρετσέττα, ger Rezept, it ricetta, lat recepta, mg recept, rs рецент cf fr recette, lm recepta] 1 Formula preparării unui medicament, a unei alifii, a unei loțiuni etc. 2 Formulare în scris de către medic a medicamentelor necesare unui bolnav (și a modului lor de administrare). 3 Formular special utilizat de medic pentru prescrierea medicamentelor. 4 (Chm) Ansamblu de indicații (materii prime, proporții, mod de preparare) necesare pentru obținerea unui anumit produs. 5 Formulă pentru prepararea unei mâncări sau băuturi. 6 (Fig) Soluție practică. 7 (Fig) Formulă stereotipă Si: schemă, șablon. 8 Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor pentru un spectacol.

REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formulare în scris a unei doctorii și a modului de a o prepara; prescripție a medicamentelor necesare unui bolnav; p. ext. hârtia pe care medicul a scris această prescripție medicală. 2. Ansamblu de indicații privind materiile prime, proporția, modul de preparare pentru obținerea unui anumit produs, a unei mâncări, a unei băuturi etc. 3. Fig. Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații dificile etc. ♦ Mijloc, procedeu. 4. Sumă de bani realizată din vânzarea unui spectacol. – Din ngr. reséta. Cf. it. ricetta, fr. recette.

REȚÉTĂ, rețete, s. f. 1. Formula preparării unui medicament; p. ext. hîrtia pe care medicul a scris această formulă. Nu e nimic prea grav, vorbi medicul, zgîriind cu tocul automat o rețetă cu ieroglife indescifrabile. C. PETRESCU, Î. II 241. Ultimele două rețete au fost prescrise degeaba. Stau ascunse într-o carte. SAHIA, N. 98. ♦ Formula preparării unei alifii, loțiuni etc. Bătrîna știa să le învețe rețete multe pentru păr și obraz. BASSARABESCU, V. 7. 2. Formulă pentru prepararea unei mîncări sau băuturi. Cînd gospodina lui Lăzărel Griga... intră și așeză pe masa ospățului potrocul bun pentru mahmuri, abatele ceru rețeta. SADOVEANU, Z. C. 65. Am și rachiu făcut de mine și de Sara, după o rețetă a noastră. C. PETRESCU, R. DR. 297. 3. Fig. Soluție practică. Și ca să ne ațipim cugetul, bem mai multe doze de whisky. E rețeta la care recurg zece mii de oameni pe zi. C. PETRESCU, A. 418. Eu am aflat o rețetă, îmi răspunse, cu care am scăpat. NEGRUZZI, S. I 198. 4. Sumă de bani realizată din vînzarea biletelor unui spectacol.

REȚÉTĂ s.f. 1. Ordonanță, prescripție medicală. ♦ Formular special pe care medicul prescrie medicamentele. ♦ Indicație pentru prepararea unei mâncări sau băuturi. 2. (Fig.) Soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații diferite. ♦ (Fig.) Formulă stereotipă; șablon. 3. Sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol etc. [< fr. recette, cf. it. ricetta].

REȚÉTĂ s. f. 1. prescripție medicală. 2. indicație pentru prepararea unei mâncări sau băuturi. ◊ (chim.) ansamblu de indicații pentru obținerea unui anumit produs. 3. (fig.) soluție practică pentru rezolvarea unui lucru, a unei situații. ◊ (fig.) formulă stereotipă; șablon. 4. sumă de bani realizată din vânzarea biletelor la un spectacol. (< ngr. retseta, germ. Rezept, fr. recette, rus. rețept)

REȚÉTĂ ~e f. 1) Prescripție eliberată de medic, în care se indică medicamentele necesare unui bolnav și modul lor de administrare. 2) Formular pe care este scrisă o asemenea prescripție. 3) Ansamblu de indicații privind modul de preparare a unei mâncări sau a unei băuturi. 4) fig. Soluție practică pentru rezolvarea unei probleme dificile. / < ngr. retsétta, germ. Rezept, fr. recette

rețetă f. 1. compozițiunea unui medicament; 2. formula unui procedeu industrial.

rețétă f., pl. e (ngr. retséta, d. it. recetta, azĭ ricetta, de unde și fr. recette, care vine d. lat. recepta, fem. d. receptus, primit; germ. rezept, rus. recépt. V. recepțiune, recipient). Suma încasată: rețeta uneĭ reprezentațiunĭ teatrale. Formulă de făcut medicamente (ordonanță medicală), bucate saŭ alt-ceva: rețetă contra frigurilor. Hîrtie pe care e scrisă această formulă: servitoru a dus rețeta la farmacie.

racetă sf vz rețetă

rețétă s. f., g.-d. art. rețétei; pl. rețéte

rețétă s. f., pl. rețéte

rețetă

REȚÉTĂ s. prescripție, (înv.) ordonanță. (~ medicală.)

REȚETĂ s. prescripție, (înv.) ordonanță. (~ medicală.)

rețétă (-te), s. f. – Formulă, prescripție medicală. It. ricetta, prin mijlocirea ngr. ρετσέττα (Tiktin).