rație¹ sf [At: POENARU, E. A. 175/22 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: lat ratio, -onis, fr ration] 1 (Mat) Număr constant care se adaugă la un termen al unei progresii aritmetice pentru a obține termenul următor. 2 (Mat) Număr constant cu care se înmulțește un termen al unei progresii geometrice pentru a obține termenul următor. 3 Porție de hrană socotită necesară pe un timp determinat și fixată după o anumită normă.

RÁȚIE², rații, s. f. 1. Porție (mai ales de hrană) socotită necesară unui om sau unui animal pe un timp determinat, calculată după o anumită normă. Rație de lemne. ▭ Am controlat eu vreodată dacă li se dă toată rația? CAMILAR, N. I 159. 2. (Mat.) Diferența constantă (sau cîtul constant) dintre doi termeni succesivi ai unei progresii aritmetice (respectiv geometrice). – Variantă: (2) rațiúne s. f.

RÁȚIE s.f. 1. Cantitate de hrană, de apă etc. fixată pe un timp determinat potrivit anumitor norme; porție. 2. (Mat.) Diferența, respectiv câtul constant dintre doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. [Gen. -iei, var. rațiune (3) [în DN] s.f. / < fr. ration, it. razione, cf. lat. ratio].

RÁȚIE s. f. 1. cantitate de hrană, apă etc. fixată pe un timp determinat; porție. 2. (mat.) număr constant egal cu diferența, respectiv câtul, a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. (< fr. ration, lat. ratio)

RÁȚIE ~i f. 1) Cantitate de alimente care revine unei ființe într-un timp determinat pentru a-și menține existența; porție. 2) mat. Număr constant egal cu diferența sau cu câtul a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice sau geometrice. [G.-D. rației] /<lat. ratio, ~onis, fr. ration

rațiune² sf vz rație

RAȚIÚNE¹ s. f. v. rație².

ráție (-ți-e) s. f., art. ráția (-ți-a), g.-d. art. ráției; pl. ráții, art. ráțiile (-ți-i-)

ráție s. f. (sil. -ți-e), art. ráția (sil. -ți-a), g.-d. art. ráției; pl. ráții, art. ráțiile (sil. -ți-i-)

rație (soldățească), -ției gen. a.

RÁȚIE s. v. porție.

RAȚIE s. porție, (înv. și reg.) obricariță, (înv.) mertic, oboroc, tain. (~ de alimente.)

RÁȚIE (< lat., fr., it.) s. f. 1. Porție (mai ales de hrană) socotită ca fiind necesară pentru un timp determinat și fixată după o anumită normă. ◊ (FIZIOL.) R. alimentară = cantitate de alimente necesară unui om pentru o zi. R. a. de întreținere a unui om adult în repaus trebuie să aibă o valoare energetică minimă de 2.400 de calorii. (ZOOT.) R. de hrană = cantitatea de nutrețuri dată unui animal în curs de 24 de ore. Conține necesarul de substanțe nutritive și este adaptată după specie, vârstă, sex, stare fiziologică etc. 2. (MAT.) Număr constant egal cu diferența a doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice sau egal cu câtul a doi termeni consecutivi ai unei progresii geometrice. ◊ Medie și extremă r. = divizarea unui segment dat printr-un punct în două segmente, în așa fel încât pătratul distanței de la o extremitate a segmentului la punct să fie egal cu produsul dintre lungimea segmentului și distanța de la punct la cealaltă extremitate.