rașpel sn [At: DRLU / V: (reg) hrașpă, hreaspă, raspă sf, rasp~, rasplu, ~pă, ~păl, ~păr, ~pău (Pl: rașpauă, rașpăie), ~per, ~pil, ~pilă, ~poi (Pl: ~poaie), ~pol, ~por, răspău, rășpău, rășpilă, rășpoi / Pl: ~e, (rar) ~uri / E: ger Raspiel, Raspel, mg rápoly, rápό] 1 Pilă de oțel cu una sau mai multe fețe, cu dinți rari, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice sau metalice de duritate mică Si: (reg) rașpalău (1), (reg) răzălău (1). 2 (Reg; îf rașpău) Râzătoare pentru legume.

RÁȘPEL, rașpele, s. n. Pilă de oțel cu una sau cu mai multe fețe care au dinți izolați, folosită la prelucrarea lemnului, a tălpii și a altor materiale nemetalice. Sfărîma cu rașpelul cuișoarele de lemn. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 238.

RÁȘPEL s.n. Pilă lată de oțel cu dinți mari, folosită pentru răzuirea lemnului. [Pl. -le, -luri. / < germ. Raspel].

RÁȘPEL s. n. pilă lată de oțel cu dinți mari, pentru răzuirea lemnului. (< germ. Raspel)

RÁȘPEL ~e n. Pilă, de obicei lată, cu dinți rari și mari, folosită la prelucrarea pieselor de lemn sau de metal cu duritate mică. /<germ. Raspel, Raspiel, ung. ráspó

raspă sf vz rașpel corectată

rașpă sf vz rașpel

rașpăl sn vz rașpel

rașpil sn vz rașpel

rașpilă sf vz rașpel

rașpă f. pila groasă a rotarului. [Ung. RÁSPÓ (din nemț. Raspel)].

ráșpă și hráșpă (nord) f., pl. e, rașpắŭ, rașpóĭ (Trans.) n., pl. ăĭe și oaĭe, raspél și rașpél n., pl. e (germ. raspel, d. raspeln, a răzui, vgerm. raspôn [hrespan], de unde și it. raspare, fr. ráper, a răzui, rudă cu rom. hreapcă și grapă. D. germ. vine pol. raszpla și raszpil, rus. ráspilĭ, sîrb. rašpa; ung. raspó și ráspoiv, de unde rașpăŭ și rașpoĭ). Pilă mare și lată de pilit metalu, lemnu, pelea și copitele. – Și răzălăŭ.

ráșpel s. n., pl. ráșpele

ráșpel s. n., pl. ráșpele

RÁȘPEL s. (TEHN.) rașpilă, (reg.) rașpalău, răzălău.

RAȘPEL s. (TEHN.) (reg.) rașpalău, răzălău.

RÁȘPĂ s. v. gumă, radieră.

RÁȘPILĂ s. v. rașpel.

rașpă s. v. GUMĂ. RADIERĂ.

ráșpă (ráșpe), s. f. – Pilă. – Var. hrașpă, Trans. rașpă(lă)u, rașpoi, rașpel, rașpil. Germ. Rspel, parțial prin intermediul sb., slov. rašpa (Cihac, II, 525; Borcea 204), cf. mag. ráspó, sp. raspa. Ultima var. are și sensul de „țuică tare”. – Der. răspălui, vb. (Trans., a pili).

rașpă, rașpe s. f. (er.) penis.