opțiuni
  • info

8 definiții pentru răzbătător

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.

RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut; tenace. – Răzbate + suf. -ător.

răzbătător, ~oare a [At: DRLU / S și: răs~ / Pl: ~i, ~oare / E: răzbate + -ător] 1 Care răzbate (7) Si: pătrunzător. 2 Care își face drum biruind obstacolele. 3 Care nu se dă bătut Si: tenace.

RĂZBĂTĂTÓR, -OÁRE, răzbătători, -oare, adj. (Rar) Care-și face drum biruind greutățile, care nu se dă bătut, care știe să înlăture piedicile din calea sa. Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21.

RĂZBĂTĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care răzbate; care își croiește drum învingând obstacole. /a răzbate + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre

răzbătătór adj. m., pl. răzbătătóri; f. sg. și pl. răzbătătoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂZBĂTĂTÓR adj. v. stăruitor.

RĂZBĂTĂTOR adj. insistent, perseverent, persistent, statornic, stăruitor, tenace, (livr.) persuasiv, (rar) străbătător. (Om ~.)

Intrare: răzbătător
răzbătător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răzbătător
  • răzbătătorul
  • răzbătătoru‑
  • răzbătătoare
  • răzbătătoarea
plural
  • răzbătători
  • răzbătătorii
  • răzbătătoare
  • răzbătătoarele
genitiv-dativ singular
  • răzbătător
  • răzbătătorului
  • răzbătătoare
  • răzbătătoarei
plural
  • răzbătători
  • răzbătătorilor
  • răzbătătoare
  • răzbătătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răzbătător, răzbătătoareadjectiv

  • 1. Care își face drum biruind obstacolele, care nu se dă bătut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: stăruitor tenace
    • format_quote Înfățișarea trădează pe omul de muncă, răzbătător. CĂLINESCU, E. 21. DLRLC
etimologie:
  • Răzbate + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.