rat¹ sn [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 87^r/30 / V: (reg) rut / Pl: ~uri (rar) ~e / E: vsl рътъ] 1 Botul porcului. 2 (Mol) Roata¹ (1). 3 (Pex) Bot (1). 4 (Reg) Cioc de pasare Si: plisc. 5 (Prt) Gura (1). 6 (Ie) A face ~ A se obraznici. 7 (Iae) A face nazuri. 8 (Ie) A avea (sau a fi cu) ~ A fi obraznic. 9 (Ie) A da (cuiva) peste ~ A dojeni aspru. 10 (inv) Prora.

RAT ~uri n. Bot de porc; surla. /<sl. rutu

rat n. botul porcului: belciug de aur la ratul porcului PANN. [Slav. RŬTŬ].

RIT¹ rituri s. n. Botul porcului. Porcul insa ishi scoase deodata ritul din zeama de taritze. REBREANU R. I 147. Purcelul... rastoarna citeva oale cu ritul. CREANGA P. 81. Mistretzi... cu riturile intinse cu coltzii ascutzitzi cu spinarea incovoiata shi cu coditza sumeasa dau navala prin leasa shi prin mocirla. ODOBESCU S. III 110. Belciug de aur la ritul porcului se zice cind cineva da un lucru bun cuiva care nul merita sau nu shtie sal pretzuiasca.

1) rit n. pl. urĭ (vsl. rŭtŭ rotŭ rit bot). Botu porculuĭ. V. flit shi teflu.

rat s. n. pl. raturi

rat (botul porcului lunca) s. n. pl. raturi

RAT s. (ANAT.) bot (reg.) flit morda surla teflu tic zotca zurna (prin Transilv.) ciort (prin Maram.) roata (Mold. shi Bucov.) sfarla. (~ al porcului.)

RIT s. (ANAT.) bot (reg.) flit morda surla teflu tic zotca zurna (prin Transilv.) ciort (prin Maram.) roata (Mold. shi Bucov.) sfirla. (~ al porcului.)

rit (raturi) s. n. Botul porcului. Sl. rŭtŭ „bot” (Cihac II 314; Conev 89). Este dubletul lui rit s. n. (Trans. finatz pashune) care se considera der. din mag. rét din aceeashi radacina sl. (Gáldi Dict. 153) dar care poate proveni shi direct din sl. cf. bg. rat „colina” slov. rot „pashune pe o colina” shi in plus are dublul sens al lui bot. Der. ritan (var. ratan) s. m. (grosolan necioplit) cf. botos; ritos adj. (insolent obraznic).

rat raturi s. n. (peior.) gura.