rit (raturi) s. n. Botul porcului. Sl. rŭtŭ „bot” (Cihac II 314; Conev 89). Este dubletul lui rit s. n. (Trans. finatz pashune) care se considera der. din mag. rét din aceeashi radacina sl. (Gáldi Dict. 153) dar care poate proveni shi direct din sl. cf. bg. rat „colina” slov. rot „pashune pe o colina” shi in plus are dublul sens al lui bot. Der. ritan (var. ratan) s. m. (grosolan necioplit) cf. botos; ritos adj. (insolent obraznic).