rasfrant ~a a [At: GCR I 350/33 / V: res~ / Pl: ~ntzi ~e / E: rasfrange] 1 Intors in afara. 2 (D. lumina) Care este reflectat. 3 (D. sunete) Repetat sub forma de ecou. 4 Reflectat pe o suprafatza lucioasa.

RASFRÍNT A rasfrintzi te adj. Indoit intors in afara. Aparu un flacau blond cu camasha alba rasfrinta peste gulerul hainei. VORNIC P. 59. Mi se parea k Bistritza curgea pe subt marginea rasfrinta a palariei mele. HOGASH M. N. 62. [Ea avea] ochi negri aprinshi de ciuda shi umbritzi de nishte gene lungi shi rasfrinte. DELAVRANCEA S. 109. ◊ Fig. Fire rasfrinta inauntru timida melancolica. D. ZAMFIRESCU R. 210.

rasfríng frínt shi (rar) fríns frínge v. tr. (ras shi fring). Intors pe dos la margine: haĭna cu guler rasfrint. Oglindesc reflectez: plopiĭ se rasfringeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toata gloria se rasfringe asupra luĭ.

RASFRANT adj. 1. v. suflecat. 2. v. revolut.

RASFRINT adj. 1. repetat. (Sunete ~.) 2. indoit intors suflecat sumes. (Camasha cu minecile ~.) 3. (BOT.) indoit intors revolut (inv.) reflex. (Frunza ~.)