raritate sf [At: SHINCAI HR. I 9/17 / V: (iti) rarita (Pl: ~ale) (gmi) raritet s / Pl: ~tatzi (inv) ~ / E: fr rareté lat raritas atis cf it rarita ger Rarität] 1 Obiect fiintza fenomen care se intalneshte rar (8). 2 (Pex) Ceea ce este exceptzional (6). 3 Insushirea de a fi rar (5) Si: (ivr) rarime (4). 45 (Ioc densitate) Caracterul a ceea ce este rar (12).

RARITÁTE raritatzi s. f. 1. Faptul de a fi rar caracterul a ceea ce este rar. Un talent trebuie pretzuit dar mai ales trebuie pretzuit un talent satiric; aici... poate sa fie vorba de pretzul raritatzii. GHEREA ST. CR. I 331. 2. Obiect fiintza fenomen care se intilneshte rar; p. ext. ceea ce este exceptzional atrage atentzia constituie o curiozitate. Linga libraria «La papagalul de aur»... se afla doua case cu etaj raritatzile tirgului. STANCU D. 383. Milescu se uita lung la el k la o raritate omeneasca. D. ZAMFIRESCU R. 153. Cum sa nu fie raritate un calugar care nare nici careta nici armasari. NEGRUZZI S. I 313.

RARITÁTE s.f. 1. Caracterul a ceea ce este rar. 2. Lucru rar; (p. ext.) ceea ce este exceptzional ieshit din comun. [Cf. fr. rareté it. raritá lat. raritas].

RARITÁTE s. f. 1. obiect fiintza fenomen care se gaseshte foarte rar; (p. ext.) ceea ce este exceptzional ieshit din comun. 2. insushirea a ceea ce este rar. (< lat. raritas)

RARITÁTE ~atzi f. Caracter extrem de rar. /<lat. raritas ~atis fr. rarité

raritate f. 1. caracterul celor rare mica cantitate; 2. ceeace se intampla rar; 3. lucru rar.

*raritáte f. (lat. ráritas átis). Calitatea de a fi rar (nu frecŭent): raritatea unuĭ fenomen. Obĭect rar care nu se vede des: un cabinet de raritatzĭ. Starea lucruluĭ rar (nu dens): raritatea aeruluĭ in regiunile inalte.

raritáte s. f. g.d. art. raritắtzii; (obiecte) pl. raritắtzi

raritáte s. f. g.d. art. raritatzii; (obiecte) pl. raritatzi

RARITÁTE s. v. curiozitate.

RARITATE s. curiozitate. (O ~ a naturii.)