6 definiții pentru răsfrânt
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RĂSFRẤNT, -Ă, răsfrânți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. – V. răsfrânge.
RĂSFRẤNT, -Ă, răsfrânți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. – V. răsfrânge.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
răsfrânt, ~ă a [At: GCR, I, 350/33 / V: res~ / Pl: ~nți, ~e / E: răsfrânge] 1 Întors în afară. 2 (D. lumină) Care este reflectat. 3 (D. sunete) Repetat sub formă de ecou. 4 Reflectat pe o suprafață lucioasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RĂSFRÎ́NT, -Ă, răsfrînți, -te, adj. Îndoit, întors în afară. Apăru un flăcău blond, cu cămașă albă răsfrîntă peste gulerul hainei. VORNIC, P. 59. Mi se părea că Bistrița curgea pe subt marginea răsfrîntă a pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 62. [Ea avea] ochi negri, aprinși de ciudă și umbriți de niște gene lungi și răsfrînte. DELAVRANCEA, S. 109. ◊ Fig. Fire răsfrîntă înăuntru, timidă, melancolică. D. ZAMFIRESCU, R. 210.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
răsfrî́ng, -frî́nt și (rar) -frî́ns, -frî́nge v. tr. (răs- și frîng). Întors pe dos la margine: haĭnă cu guler răsfrînt. Oglindesc, reflectez: plopiĭ se răsfrîngeaŭ pe luciu laculuĭ. Refractez. Fig. Arunc asupra: toată gloria se răsfrînge asupra luĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RĂSFRÂNT adj. 1. v. suflecat. 2. v. revolut.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RĂSFRÎNT adj. 1. repetat. (Sunete ~.) 2. îndoit, întors, suflecat, sumes. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, întors, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
răsfrânt, răsfrântăadjectiv
-
- Apăru un flăcău blond, cu cămașă albă răsfrîntă peste gulerul hainei. VORNIC, P. 59. DLRLC
- Mi se părea că Bistrița curgea pe subt marginea răsfrîntă a pălăriei mele. HOGAȘ, M. N. 62. DLRLC
- [Ea avea] ochi negri, aprinși de ciudă și umbriți de niște gene lungi și răsfrînte. DELAVRANCEA, S. 109. DLRLC
- Fire răsfrîntă înăuntru, timidă, melancolică. D. ZAMFIRESCU, R. 210. DLRLC
-
etimologie:
- răsfrânge DEX '98 DEX '09