opțiuni
  • info

9 definiții pentru răpăială

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală.

RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Răpăit2; răpăitură. ♦ Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. [Pr.: -pă-i-a-] – Răpăi + suf. -eală.

răpăială sf [At: CARAGIALE, S. 6 / V: (reg) ~ănea~ / Pl: ~ieli / E: răpăi + -eală] 1 Zgomot produs de ploaie sau de grindină când cade pe o suprafață tare Si: răpăire, răpăit2 (1). 2 Zgomot produs de lovituri ritmice în ceva (cu picioarele, cu mâinile, cu aripile etc.) Si: răpăit2 (3). 3 (Gmț) Cotonogeală (10).

RĂPĂIÁLĂ, răpăieli, s. f. Zgomotul produs de ploaie sau de grindină cînd cade pe acoperiș sau pe altă suprafață tare; răpăit. Au căzut literele cu o răpăială de grindină pe scara în spirală. PAS, Z. I 302. Copilul plîngea tot mai tare; dar răpăiala grindinei și duduiturile tunetelor îi acopereau glasul slab. CARAGIALE, S. 6. ◊ (Prin analogie) Se aud pași mulți. Sînt răpăieli cadențate ale unor încălțăminte grele. SAHIA, N. 44. Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze. REBREANU, R. II 152. ♦ Ploaie zgomotoasă, de scurtă durată. Ploaia stătuse de mult; a fost o răpăială grăbită. ARDELEANU, D. 176. ♦ Zgomot produs de gloanțe sau de arme automate. Începe o răpăială de focuri care crește și descrește. CAMIL PETRESCU, U. N. 267.

răpăĭálă f., pl. ĭelĭ. Acțiunea de a răpăi, ropot: răpăĭala ploiĭ, a copitelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

răpăiálă s. f., g.-d. art. răpăiélii; pl. răpăiéli

răpăiálă s. f., g.-d. art. răpăiélii; pl. răpăiéli

răpăială, -ieli.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

RĂPĂIÁLĂ s. 1. v. răpăit. 2. v. ropot.

RĂPĂIALĂ s. 1. răpăit, răpăitură, ropot, ropotire, ropotit, (reg.) ropăială. (O ~ de ploaie.) 2. ropot. (O ~ de aplauze.)

Intrare: răpăială
răpăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • răpăială
  • răpăiala
plural
  • răpăieli
  • răpăielile
genitiv-dativ singular
  • răpăieli
  • răpăielii
plural
  • răpăieli
  • răpăielilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

răpăială, răpăielisubstantiv feminin

  • 1. Zgomotul produs de ploaie sau de grindină când cade pe acoperiș sau pe altă suprafață tare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ropot ropotire ropotit ropăială răpăit răpăitură
    • format_quote Au căzut literele cu o răpăială de grindină pe scara în spirală. PAS, Z. I 302. DLRLC
    • format_quote Copilul plîngea tot mai tare; dar răpăiala grindinei și duduiturile tunetelor îi acopereau glasul slab. CARAGIALE, S. 6. DLRLC
    • format_quote prin analogie Se aud pași mulți. Sînt răpăieli cadențate ale unor încălțăminte grele. SAHIA, N. 44. DLRLC
    • format_quote prin analogie Cu toată răpăiala de pumni, Boiangiu izbuti să înainteze. REBREANU, R. II 152. DLRLC
    • 1.1. Ploaie puternică, zgomotoasă, de scurtă durată. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ploaia stătuse de mult; a fost o răpăială grăbită. ARDELEANU, D. 176. DLRLC
    • 1.2. Zgomot produs de gloanțe sau de arme automate. Începe o răpăială de focuri care crește și descrește. CAMIL PETRESCU, U. N. 267. DLRLC
etimologie:
  • Răpăi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.