PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui para³. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. – Parale (pl. lui para³) + suf. -uță.

părăluță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 215 / Pl: ~țe / E: parale (pll para³) + -uță] 1-6 (Șhp) Para³ (1-3) (mică) Si: (reg) părălușă (1-6). 7 (Îe) A face ~țe A agonisi avere cu încetul. 8 (Bot; reg; mpl) Bănuț (Bellis perennis). 9 (Bot; reg) Granat (Chrysanthemum parthenium). 10 (Bot; reg; îc) ~-de-munte Plantă erbacee cu flori albe, plăcut mirositoare, care crește în locurile umede și umbroase din pădurile de molid (Pyrola uniflora). 11 (Reg; lpl) Joc de copii care constă în aruncarea unei pietre pe deasupra apei, astfel încât să atingă apa de cât mai multe ori și să ajungă cât mai departe Si: (reg) paraghie.

PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui para³. 2. (Bot.; reg.) Bănuț. – Para³ + suf. -uță.

PĂRĂLÚȚĂ, părăluțe, s. f. Diminutiv al lui para. 1. v. para (1). Ne-om ruga Să ne dați o părăluță Să cumpărăm o măntăluță. ȘEZ. III 244. 2. v. para (2). Pe lîngă acestea mai avea strînse părăluțe albe pentru zile negre, CREANGĂ, O. A. 131. Am trei băieți și-am strîns și cîteva părăluțe, NEGRUZZI, S. I 296. ◊ (La sg., cu sens colectiv) În ladă tot e mai sigur! Părăluța cere pază: Mai bine s-o ții sub cheie, ca nimene să n-o vază. HASDEU, R. V. 162. 3. (Bot.; Munt.) Bănuț (3). 4. (La pl.) Salturile pe care le face o piatră mică, lătăreață, aruncată cu dibăcie pe suprafața unei ape liniștite.

PĂRĂLÚȚĂ ~e f. (diminutiv de la para) Plantă erbacee decorativă, asemănătoare cu margaretele, cultivată pentru florile mici, rotunde, de culoare albă sau roz; bănuț. /para + suf. ~uță

părăluță f. 1. para măruntă, bănuț; 2. pl. bani: avea părăluțe bunicele; 3. pl. Bot. bănuței.

părălúță f., pl. e (d. para f.). Para mică, bănuț. Monetă de aramă de 1 ban saŭ 2 (Munt.). Pl. Bănuțĭ, bănușeĭ, o plantă (Munt.). Banĭ, avere: cocoana asta are părăluțe.

părălúță s. f., g.-d. art. părălúței; pl. părălúțe

părălúță s. f., g.-d. art. părălúței; pl. părălúțe

PĂRĂLÚȚĂ s. v. bănuț.

PĂRĂLUȚĂ s. (BOT.; Bellis perennis) bănuț, (reg.) bănuței (pl.), bănuțele (pl.), bumbușor, butculiță, frușiță, mărgărită, păscuță, rotoțele (pl.), scînteioară, scînteiuță, floare-frumoasă, floricele-frumoase (pl.).

PĂRĂLÚȚE s. pl. v. granat, spilcuță.

părăluțe s. pl. v. GRANAT. SPILCUȚĂ.

PĂRĂLUȚE (Bellis sp.), fam. Compositae. Plantă horticolă, anuală, originară din Europa, cultivată pentru florile mici, albe, alb-roșu, roz, mici și foarte decorative. Preferă solurile ușoare afînate, reavăne și însorite. Se înmulțește prin semințe semănate în iul.-aug. în răsadnițe reci, se repică la 2-3 frunze. Se plantează în teren deschis toamna, în sept.-oct., la 20-25 cm distanță între plante sau primăvara devreme. Soiurile din cultură sînt: Monstruoasa, Beetha ves, Radar Rouge, Rose Carpat. [Dicționar practic de agronomie, Alexe S. Potlog, Ed. Științifică și Enciclopedică, București, 1979]

BELLIS L., PĂRĂLUȚE, BĂNUȚEI, fam. Compositae. Gen cu plante vivace care se cultivă ca bienale. Cuprinde cîteva specii, 11, originare din ținuturile emisferei nordice. înflorește primăvara, devreme. Flori roz, albe, simple și duble, dispuse în mici capitule (cele marginale ligulate, albe sau roz, cele centrale tubuloase, galbene) solitare, cca 3-5 cm diametru, în vîrful unui peduncul (lung de cca 10 cm), ce apare din mijlocul rozetei de frunze. Involucrul are foliolele dublu-seriate, iar receptaculul conic. Plantă pitică (cca 15 cm înălțime), erbacee. Frunze ovat-spatulate, crenate pe margine, adesea păroase, dispuse radial în rozetă întinsă.