opțiuni
  • info

24 de definiții pentru pălămar (paracliser)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.

PĂLĂMÁR1, pălămari, s. m. (Reg.) Paracliser. – Din ucr. palamar.

pălămar1 sm [At: (a. 1827) URICARIUL VII, 106 / V: palamar, palimar, ~riu, pălimar, pălimariu, ponomar / Pl: ~i / E: ucr паламар] 1 (Reg; Mol) Paracliser. 2 Unul dintre personajele jocului de copii numit „clopotul”.

pălămar3 sn vz pălimar1

PĂLĂMÁR, pălămari, s. m. (Mold., Bucov.) Paracliser. (Cu pronunțare regională) Ambiția noastră era de a chiti... pe palamarul bisericii sfîntului Ilie, cînd el, suit în clopotniță, bătea toaca. ALECSANDRI, C. 200. Danța numai cu scriitorul satului, cu palamarul și alții vro doi. NEGRUZZI, S. I 105. – Variantă: pălimár (GALAN, B. I 119) s. m.

PĂLĂMÁR1 ~i m. reg. Persoană care îngrijește de o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; țârcovnic. /<ucr. palamar

pălămar m. Mold. paraclisier: ca un pălămar cu isonu AL. [Rut. PALAMAR].

palamar1 sm vz pălămar1

palimar1 sm vz pălămar1

palimar3 sn vz pălimar1

pălămariu sm vz pălămar1

pălimar2 sm vz pălămar1

pălimariu sm vz pălămar1

polimar1 sm vz pălămar1

ponomar sm vz pălămar1

PĂLIMÁR1 s. m. v. pălămar.

1) palamár și pălimár m. (rut. palamár, rus. ponamárĭ, vsl. panamonarĭ, paramonarĭ, d. gr. paramonários, care vine d. para-meno, rămîn pe lîngă). Mold. nord. Clisiarh, paraclisier, servitor și, une-orĭ, cîntăreț de biserică.

1) pălimár m., V. palamar 1.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pălămár1 (paracliser) (reg.) s. m., pl. pălămári

pălămár (paracliser) s. m., pl. pălămári

pălămar, -ri.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PĂLĂMÁR s. v. odgon, paracliser, parâmă, țârcovnic.

pălămar s. v. ODGON. PARACLISER. PARÎMĂ. ȚÎRCOVNIC.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pălămár (pălămári), s. m. – Paracliser. – Var. palamar; pălimar. Ngr. παλαμονάριος, sl. paramonarĭ, prin intermediul rut. palamar (Cihac, II, 240). În Mold. – Der. pălămărie, s. f. (funcție de paracliser).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

palamár s. m. v. pălămar.

Intrare: pălămar (paracliser)
  • pronunție: pălămar, palamar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălămar
  • pălămarul
  • pălămaru‑
plural
  • pălămari
  • pălămarii
genitiv-dativ singular
  • pălămar
  • pălămarului
plural
  • pălămari
  • pălămarilor
vocativ singular
  • pălămarule
  • pălămare
plural
  • pălămarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pălimar
  • pălimarul
  • pălimaru‑
plural
  • pălimari
  • pălimarii
genitiv-dativ singular
  • pălimar
  • pălimarului
plural
  • pălimari
  • pălimarilor
vocativ singular
  • pălimarule
  • pălimare
plural
  • pălimarilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • palamar
  • palamarul
  • palamaru‑
plural
  • palamari
  • palamarii
genitiv-dativ singular
  • palamar
  • palamarului
plural
  • palamari
  • palamarilor
vocativ singular
  • palamarule
  • palamare
plural
  • palamarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pălămar, pălămarisubstantiv masculin

  • 1. regional Paracliser, țârcovnic. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: paracliser țârcovnic
    • format_quote cu pronunțare regională Ambiția noastră era de a chiti... pe palamarul bisericii sfîntului Ilie, cînd el, suit în clopotniță, bătea toaca. ALECSANDRI, C. 200. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Danța numai cu scriitorul satului, cu palamarul și alții vro doi. NEGRUZZI, S. I 105. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.