opțiuni
  • info

19 definiții pentru paracliser

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er.

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țârcovnic. – Paraclis + suf. -er.

paracliser sm [At: (a. 1838) IORGA, S. D. XIII, 74 / V: (îrg) ~sier, (înv) ~siar, (reg) palicriseri, palisâcreri, părăclisări / Pl: ~i / E: paraclis + -ar] Persoană însărcinată cu îngrijirea și paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului Si: (pop) țârcovnic, (reg) crâsnic, făt, pălămar1.

PARACLISÉR, paracliseri, s. m. Persoană însărcinată cu îngrijirea și paza unei biserici îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului; țîrcovnic, crîsnic. Astăzi în sfîrșit îi pot scrie tatei, care-i paracliser. VINTILĂ, O. 45. Monahul Averchie este paracliser. STĂNOIU, C. I. 7. ♦ (Învechit) Cîntăreț de biserică. Prin cîntări [țînțarii] mă desfătează, par-c-ar fi paracliseri. ALEXANDRESCU, M. 261. – Variantă: paraclisiér (I. IONESCU, M. 229) s. m.

PARACLISÉR ~i m. Persoană care îngrijește o biserică, îndeplinind și anumite servicii la oficierea cultului religios; țârcovnic. /paraclis + suf. ~er

palicriseri sm vz paracliser

palisâcreri sm vz paracliser

paraclisiar sm vz paracliser

paraclisier sm vz paracliser

părăclisări sm vz paracliser

PARACLISIÉR s. m. v. paracliser.

PARACLISIÉR s. m. v. paracliser.

paraclisier m. servitor care îngrijește de curățenia și de buna rândueală a bisericii: paraclisierul se numește în Mold. palamar și în Tr. crâsnic.

paraclisiér și -sér m. (d. paraclis). Munt. Clisiarh, palamar, crîsnic, servitor saŭ și cîntăreț de biserică. – Vechĭ (lit.) și paraeclisiárh și paraclisiarh (mgr. paraekklisiárhis). V. țîrcovnic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

paraclisér (-ra-cli-) s. m., pl. paracliséri

paraclisér s. m. (sil. -cli-), pl. paracliséri

paraclisier, -ri.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PARACLISÉR s. (BIS.) 1. țârcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crâsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. v. dascăl.

PARACLISER s. (BIS.) 1. țîrcovnic, (reg.) clisiarh, clisier, crîsnic, pălămar, (Transilv.) făt, (Transilv. și Bucov.) sfăt. (~ul se ocupă de îngrijirea unei biserici.) 2. cîntăreț, dascăl, diac, psalt, țîrcovnic, (Transilv.) cantor, făt, (înv.) eclisiarh, grămătic. (~ul îl ajută pe preot la oficierea slujbei.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

paraclisér, paracliseri s. m. Persoană însărcinată cu paza și îngrijirea unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea slujbelor religioase; (pop.) țârcovnic; (reg.) crâsnic, pălămar; dascăl. [Var.: paraclisiér, paraclisiár, părăclisări s. m.] – Din paraclis + suf. -ar.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

paracliser, paracliseri s. m. (friz.) frizer care își termină munca / treaba cu urări de bine adresate clientului în așteptarea unui bacșiș.

Intrare: paracliser
  • silabație: pa-ra-cli-ser info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paracliser
  • paracliserul
  • paracliseru‑
plural
  • paracliseri
  • paracliserii
genitiv-dativ singular
  • paracliser
  • paracliserului
plural
  • paracliseri
  • paracliserilor
vocativ singular
  • paracliserule
  • paraclisere
plural
  • paracliserilor
palicriseri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
palisâcreri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
paraclisiar
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • paraclisier
  • paraclisierul
  • paraclisieru‑
plural
  • paraclisieri
  • paraclisierii
genitiv-dativ singular
  • paraclisier
  • paraclisierului
plural
  • paraclisieri
  • paraclisierilor
vocativ singular
  • paraclisierule
  • paraclisiere
plural
  • paraclisierilor
părăclisări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

paracliser, paracliserisubstantiv masculin

  • 1. Persoană însărcinată cu paza unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea cultului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: crâsnic țârcovnic
    • format_quote Astăzi în sfîrșit îi pot scrie tatei, care-i paracliser. VINTILĂ, O. 45. DLRLC
    • format_quote Monahul Averchie este paracliser. STĂNOIU, C. I. 7. DLRLC
    • 1.1. învechit Cântăreț de biserică. DLRLC
      • format_quote Prin cîntări [țânțarii] mă desfătează, par-c-ar fi paracliseri. ALEXANDRESCU, M. 261. DLRLC
etimologie:
  • Paraclis + sufix -er. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.