paraclisér, paracliseri s. m. Persoană însărcinată cu paza și îngrijirea unei biserici, îndeplinind și unele servicii la oficierea slujbelor religioase; (pop.) țârcovnic; (reg.) crâsnic, pălămar; dascăl. [Var.: paraclisiér, paraclisiár, părăclisări s. m.] – Din paraclis + suf. -ar.