pârnaie sf [At: JIPESCU, O. 130 / V: (reg) pâln~ / P: ~na-ie / Pl: ~năi, (rar) ~ / E: ns cf pârlaie (pll pârlău), pâlnie] 1 Oală mare de pământ sau, rar, de aramă, cu capacitatea de 4-5 până la 12 litri, care servește la păstrarea și prepararea alimentelor. 2 Conținut al unei pârnăi (1). 3 (Pgn; Mun; îf pâlnaie) Obiect de mari dimensiuni. 4 (Arg) Închisoare. 5 (Mun; îf pâlnaie) Pâlnie (1) foarte mare făcută din doage, folosită pentru turnat țuica sau vinul în zăcători.

pârnaie f. 1. oală mare cu două torți: bău o pârnaie de sânge de taur ISP.; 2. varietate de struguri cu gât. [Origină necunoscută].

pâlnaie sf vz pârnaie

PÎRNÁIE, pîrnăi, s. f. (Regional) 1. Oală mare de pămînt, pentru gătit sau pentru păstrat alimente. Așa e omul: un ciocan, încă unul și-al treilea, pînă ajungi la tinichea torni, parcă torni într-o pîrnaie. DELAVRANCEA, S, 6. Că-i bună Carnea de oaie, Mămăliga Din pîrnaie. TEODORESCU, P. P. 510. ♦ Conținutul unei asemenea oale. Midas-împărat bău o pîrnaie de sînge de taur și atît îi fu de ajuns ca să nu mai fie între cei vii. ISPIRESCU, U. 113. 2. închisoare, temniță. – Pl. și: pîrnaie (I. BOTEZ, ȘC. 7).

pîrnáĭe f., pl. ăĭ (cp. cu sîrb. parni, de abur, și cu ung. pernye, spuză, cenușă care vine d. pára, abur, vsl. para, abur. V. pîrlăŭ și sperlă). Munt. Mold. sud. Oală foarte mare de făcut mîncare. Fig. Iron. Arest, închisoare: l-a turnat la pîrnaĭe. Dobr. Doniță de muls vaca.

pârnáie (reg., arg.) s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnắii; pl. pârnắi, art. pârnắile (-nă-i)

pârnáie s. f., art. pârnáia, g.-d. art. pârnăii; pl. pârnăi

pîrnaie

PÂRNÁIE s. v. arest, închisoare, ocnă, penitenciar, pușcărie, temniță.

pîrnaie s. v. AREST. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

a fi la gros / la mititica / la pârnaie / la răcoare expr. a fi închis, a fi la închisoare.