PÚRPURĂ¹, purpure, s. f. 1. Culoare roșie-închisă. 2. Materie colorată roșu-închis spre violet, extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică. 3. Stofă scumpă vopsită cu purpură (2); haină (domnească) făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. [Var.: (înv.) púrpur s. n.] – Din lat. purpura.

purpură sf [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) pârpor sn, pârpur sn, (asr) purpur (A și: purpur) sn / Pl: ~ri, ~re / E: lat purpura, fr purpura] 1 (Înv) Boli contagioase caracterizate prin apariția pe piele a unor pete de culoare roșie. 2 (Înv) Boală caracterizată prin erupții hemoragice subcutanate. 3 Substanță colorantă roșu-închis cu nuanță violetă, care în Antichitate se extrăgea din molusca Mulex brandaris, iar astăzi se obține pe cale sintetică. 4 (Pgn) Culoare roșu-închis. 5 Stofă scumpă, plușată, vopsită cu purpură (3) Si: (înv) porfiră¹. 6 (Pex) Veșmânt de ceremonie pentru regi, nobili, arhierei etc. făcut din purpură (5). 7 (Înv; fig) Demnitate a consulilor, împăraților etc. la romani. 8 (Înv; fig; pgn) Demnitate regală. 9 (Înv; fig; pex) Tron. 10 (Înv; fig; pex) Imperiu. 11 (Îs) ~ retiniană Substanță fotosensibilă de culoare roșie, care se găsește în celulele cu bastonaș de pe retină.

PÚRPURĂ¹, purpure, s. f. 1. Culoare roșu-închis. 2. Materie colorată roșu-închis spre violet (extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică). 3. Stofă scumpă vopsită cu purpură (2); haină (domnească) făcută dintr-un astfel de stofă; hlamidă. [Var.: (înv.) púrpur s. n.] – Din lat. purpura.

PÚRPURĂ s. f. 1. Culoare roșie-închisă. Multă vreme nu mai era pînă în sară. Asfințitul se scrijela cu purpură și aur. SADOVEANU, F. J. 472. Ce purpură de lumină, se lăsa din văzduh! BASSARABESCU, V. 6. La aceste vorbe Caterina tresări și un văl de purpură trecu pe fața sa. BOLINTINEANU, O. 418. 2. Materie colorantă roșie-închisă extrasă în vechime dintr-o moluscă, iar astăzi preparată pe cale sintetică. 3. Stofă scumpă, vopsită cu purpură (2), purtată odinioară mai ales de regi și împărați; haină domnească făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. Mîni în purpură și-n aur Am să fiu încoronat, Și pe vechiul bucentaur Prin Veneția purtat. ALECSANDRI, P. I 162. Spre răsplata ospeției ce primise, Ioan suindu-se pe tron îi trimise lui purpură și coroană împărătească. NEGRUZZI, S. I 213. Îndată, cu mare îngrijire din porunca lui Mihai, trupul fu învestit cu haine mărețe, întins pe o piatră de marmoră și acoperit cu o manta de purpură. BĂLCESCU, O. II 260. ♦ Fig. (Rar) Glorie, mărire; p. ext. tron, scaun domnesc. Cu o mînă de oameni el arată lumii că știu a-și cuceri o purpură. HASDEU, I. V. 190. – Variantă: púrpur (BENIUC, V. 164, COȘBUC, P. I 66, NEGRUZZI, S. I 236) s. n.

PÚRPURĂ s.f. 1. Materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă. 2. (Culoare) roșu-închis. ◊ Purpură retiniană = substanță fotosensibilă de culoare roșie, care se găsește în celulele cu bastonaș de pe retină. 3. Stofă plușată vopsită cu purpură. ♦ Haină regească, imperială făcută dintr-o astfel de stofă; hlamidă. ♦ (Fig.) Demnitatea de împărat sau de consul în vechea Romă; (mai târziu) demnitatea suveranilor și a cardinalilor. 4. Erupție de pete roșii pe piele și mucoase datorită unor mici hemoragii. [Pl. -re, -ri. / < lat. purpura, cf. fr. pourpre].

PÚRPURĂ¹ s. f. 1. materie colorantă de un roșu-închis, pe care cei vechi o extrăgeau din coșenilă. 2. culoarea roșu-închis. ♦ ~ retiniană = rodopsină. 3. stofă scumpă plușată vopsită cu purpură (1). ◊ haină regească, imperială din astfel de stofă; hlamidă. ◊ (fig.) demnitatea de împărat sau de consul în Roma antică; (mai târziu) demnitatea regală, demnitatea de cardinal. (< lat., fr. purpura)

PÚRPURĂ¹ ~e f. 1) Culoare roșie-închisă, care bate în violet; porfiră. 2) Substanță colorantă de o astfel de culoare, preparată pe cale sintetică (în trecut fiind extrasă din sucul unor moluște); porfiră. 3) Stofă plușată, de preț, vopsită cu această substanță; porfiră. 4) Haină confecționată din astfel de stofă și purtată în trecut de regi, împărați sau domnitori; porfiră. /<lat., fr. purpura

purpură f. 1. tinctură de un roșu închis ce se face azi cu coșenila; 2. stofă vopsită cu purpura; 3. fig. demnitatea suveranilor, cardinalilor: pe purpura romană credința așezară GR. AL.

*púrpură f., pl. ĭ (lat. púrpura, d. vgr. porphyra; fr. pourpre, V. porfiră 1 și porfic). O coloare roșie spre violet pe care ceĭ vechĭ o scoteaŭ dintr’o scoĭcă: purpura de Tyr (Siria) era maĭ prețuită. Stofă văpsită cu purpură: mantie de purpură. Fig. Suveranitate, al căreĭ semn era purpura: a-țĭ pune purpura. Demnitatea de cardinal: purpura romană (= catolică). V. vison.

pârpor² sn vz purpură

pârpur² sn vz purpură

purpur sn vz purpură

PÚRPUR s. n. v. purpură.

púrpură¹ (culoare, materie, stofă) s. f., g.-d. art. púrpurii; pl. púrpuri

púrpură (culoare, materie, stofă) s. f., g.-d. art. púrpurii; pl. púrpuri

purpură

PÚRPURĂ s. 1. (înv.) porfiră. (Vopsit cu ~.) 2. (MED.) purpura Werlhop v. trombocitopenie.

PÚRPURĂ s. v. hlamidă, mantie.

PURPURĂ s. (înv.) porfiră. (Vopsit cu ~.)

purpură s. v. HLAMIDĂ. MANTIE.

PURPUR RETINIÁN s. (ANAT.) rodopsină.

púrpură (púrpure), s. f. – Materie roșie. Lat. purpura (sec. XIX), cf. porfiră. – Der. purpuriu, adj. (roșu); împurpura, vb. (a înroși), după fr. empourprer.