pushcoci ~oace [At: POLIZU / V: (reg) pish~ pitc~ s / Pl: ~oace (reg sn) ~uri ~ / E: pushca + oci] 1 snf Jucarie care imita pushca (1) facuta de copii dintro tzeava de lemn de soc sau dintro tulpina de cucuta shi dintrun betzishor care intra in tzeava cu ajutorul caruia se impushca cu gloantze de caltzi sau se improashca cu apa Si: (reg) plishcoci (2) pocnitoare pushcala pushcavitza pushcaleatza pushcaritza pushchia pushcoi (3) pushculie pushculitza (3) pushcuroi pushcutza (3). 2 sn (Irn) Pushca (1) primitiva de proasta calitate. 3 sn (Irn) Imitatzie de pushca (1). 4 sn (Pan; rar) Irigator. 5 sn (Reg) Arc (1). 6 smf (Pop) Fiintza mica de varsta sau de statura nedezvoltata sau pitica. 7 sf (Pop; ie) A fi o pishcoace sau cat pishcoacea A fi mic de tot. 8 sm (Orn; reg; if pitcoci) Pitulice (Troglodytes troglodytes).

PUSHCÓCI pushcoace s. n. Jucarie care imita pushca facuta de copii dintro tzeava de lemn de soc din care impushca cu gloantze de ciltzi sau cu apa. El taia in linishte cu briceagul un fluier intro ramura de salcie un pushcoci intrun lemn de soc. BASSARABESCU V. 26. ♦ (Ironic) Pushca de proasta calitate; imitatzie de pushca. Va dus shi la zece mai cu pushcoace de lemn shi cu caciulile care va facusera sa nadushitzi. PAS Z. I 112.

PUSHCÓCI ~oáce n. 1) Jucarie in forma de tzeava facuta dintrun batz de soc sau de cucuta avand un piston cu care copiii improashca cu apa sau cu gloantze de caltzi. 2) Pushca uzata. 3) iron. Pushca de proasta calitate. /pushca + suf. ~oci

pushcócĭ (Olt. Munt. vest) n. pl. oace shi pishcoace (Gorj) f. pl. ocĭ (cp. cu rus. pisčókŭ fluĭerash shi cu bg. piskúnĭ fluĭer. V. shi piscoĭ). Pocnitoare care shĭo fac copiiĭ dintr’un cotor de soc orĭ de cucúta incarcat cu doŭa dopurĭ de ciltz care le imping c’un huludetz. In Munt. est pushcoĭ n. pl. oaĭe in Mold. pushca de soc la Hatzeg piscoañĭe.

pishcoci ~oace s vz pushcoci

pitcoci ~oace s vz pushcoci

pushcociu n. clistir: tzishneshte apa k dintr’un pushcociu. [Derivat din pushca dupa formai lungueatza].

pushcociu n. pushca mica din soc: jucarie de copil.

pushcóci s. n. pl. pushcoáce

pushcóci s. n. pl. pushcoáce

PUSHCÓCI s. (reg.) proashca pushcala pushcavitza pushcaleatza pushcaritza pushcoaie pushcoi (Ban. shi Olt.) prishcopala (prin Maram.) pushculie (Dobr.) pushcuroi. (Un ~ de soc pentru copii.)

PUSHCOCI s. (reg.) proashca pushcala pushcavitza pushcaleatza pushcaritza pushcoaie pushcoi (Ban. shi Olt.) prishcopala (prin Maram.) pushculie (Dobr.) pushcuroi. (Un ~ de soc pentru copii.)

pushcóci pushcoáce shi pushcóciuri s.n. (reg.) 1. (fam.) jucarie care imita pushca facuta de copii din tzeava de soc; pushcala plishcoci pocnitoare pushcavitza pushcaleatza pushcaritza pushchia pushcoi pushculie pushcuroi pushcutza. 2. irigator clistir. 3. arc. 4. (s.m. shi f.; pop.) fiintza mica nedezvoltata pitica. 5. (s.m.; in forma: pitcoci) pitulice.

pushcoci pushcoace s. n. (iron.) pushca veche; pushca de proasta calitate