PRĂPĂDÍRE s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi.

prăpădire sf [At: MAIOR, P. 169/6 / Pl: ~ri / E: prăpădi] 1 Nimicire. 2 Risipă. 3 (Înv) Omorâre. 4 Moarte. 5 Năruire. 6 Ruinare. 7 Stricare. 8 Dispariție. 9 Pierdere a cuiva sau a ceva. 10 Rătăcire.

PRĂPĂDÍRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi și rezultatul ei. – V. prăpădi.

PRĂPĂDÍRE, prăpădiri, s. f. Acțiunea de a (se) prăpădi; nimicire, distrugere. Să scape odată... prin prăpădirea oștirii dușmane ce se afla acum adunată toată la un loc, de acest război. BĂLCESCU, O. II 86.

prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii

prăpădíre s. f., g.-d. art. prăpădírii; pl. prăpădíri

PRĂPĂDÍRE s. 1. v. nimicire. 2. v. moarte. 3. v. distrugere.

PRĂPĂDÍRE s. v. iroseală, irosire, pierdere, risipă, risipire.

PRĂPĂDIRE s. 1. distrugere, nimicire, potopire, sfărîmare, zdrobire, (înv. și pop.) pierdere, risipire, (pop.) zdrumicare. (~ armatei dușmane în luptă.) 2. decedare, deces, dispariție, moarte, pieire, răposare, sfîrșit, stingere, sucombare, (livr.) exitus, extincție, repauzare, (mai ales în limbajul bisericesc) repaus, (înv. și pop.) săvîrșire, (pop.) pierzanie, pierzare, (reg.) pieiște, topenie, (înv.) petrecanie, petrecere, pierdere, piericiune, prăpăditură, pristăvire, săvîrșenie, săvîrșit, scădere, sconcenie, (ir.) crăpare, (arg.) mierleală, mierlire, verdeș. (~ unei persoane.) 3. distrugere, nimicire, stricare. (~ recoltei din cauza ploilor.)

prăpădire s. v. IROSEALĂ. IROSIRE. PIERDERE. RISIPĂ. RISIPIRE.