prăfărie sf [At: ȘINCAI, HR. III, 160/25 / V: (înv) ~ăvă~ / Pl: ~ii / E: praf + -ărie] 1 Prăfăraie. 2 (Înv) Pulberărie. 3 (Îvr; îf prăvărie) Praf de pușcă.

PRĂFĂRÍE, (2) prăfării, s. f. 1. Cantitate mare de praf, praf mult. Văzduhul și prăfăria, răscolite necontenit, păreau ca o mare cuprinsă de furtună. MIHALE, O. 192. La orizont, prin prăfărie, se zăresc o mulțime de turle. DELAVRANCEA, O. II 271. 2. (Învechit) Locul unde se fabrica sau se depozita praful de pușcă; pulberărie. A preferit... să puie foc prăfăriei, să saie în aer cu palat cu tot, decît să cadă pe mîinile ienicerilor. GHICA, S. A. 33.

PRĂFĂRÍE f. Cantitate mare de praf. /praf + suf. ~ărie

prăfărie f. mare grămadă de praf.

prăfăríe f. (d. praf). Vest. Colbărie, cantitate de praf: ce prăfărie pe stradă! Pulberărie, fabrică saŭ depozit de praf de pușcă. – Și prăvărie (nord).

prăvărie sf vz prăfărie

prăvăríe, V. prăfărie.

prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile

prăfăríe s. f., art. prăfăría, g.-d. art. prăfăríei; (pulberării) pl. prăfăríi, art. prăfăríile

PRĂFĂRÍE s. v. prăfăraie.

PRĂFĂRÍE s. v. pulberărie.

PRĂFĂRIE s. prăfăraie, (Mold. și Transilv.) colbăraie, coibărie. (Pe drum era o ~ de nedescris).

prăfărie s. v. PULBERĂRIE.