6 definiții pentru prăfăraie
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie.
PRĂFĂRÁIE s. f. Prăfărie. [Pr.: -ra-ie] – Praf + suf. -ăraie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
prăfăraie sf [At: SFC IV, 181 / P: ~ra-ie / Pl: ~răi / E: praf + -ăraie] Cantitate mare de praf Si: prăfărie (1), (reg) colbăraie, colbărie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
prăfăráie s. f., art. prăfăráia, g.-d. art. prăfăráiei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
prăfăráie s. f., art. prăfăráia
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PRĂFĂRÁIE s. prăfărie, (Mold. și Transilv.) colbăraie, colbărie. (Pe drum era o ~ de nedescris.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRĂFĂRAIE s. prăfărie, (Mold. și Transilv.) colbăraie, colbărie. (Pe drum era o ~ de nedescris.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F129) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F131) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
prăfăraie, prăfăraiesubstantiv feminin
etimologie:
- Praf + sufix -ăraie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.