6 definiții pentru proțăpel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
PROȚĂPÉL, proțăpele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui proțap. – Proțap + suf. -el.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
proțăpel sn [At: TDRG / Pl: ~e / E: proțap + -el] (Pop) 1-20 (Șhp) Proțap (1-3, 9-15) (mic) Si: (reg) proțăpaș (1-20), proțăpior (1-20). 21 Bucată de lemn sau de fier îndoit, așezat deasupra proțapului, pe care se prinde jugul Si: japiță. corectată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PROȚAPÉL, proțăpele, s. n. Lanț cu care se leagă tînjala de proțap. De proțăpel legăm tînjala la care înjugăm doi sau patru boi. PAMFILE, A. R. 40.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
proțăpél s. n., pl. proțăpéle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PROȚĂPÉL s. v. cătușă, japiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
proțăpel s. v. CĂTUȘĂ. JAPIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
proțăpel, proțăpelesubstantiv neutru
- diferențiere Lanț cu care se leagă tânjala de proțap. DLRLC
- De proțăpel legăm tînjala la care înjugăm doi sau patru boi. PAMFILE, A. R. 40. DLRLC
-
etimologie:
- Proțap + sufix -el. DEX '98 DEX '09