prospecțiune [At: LEG. EC. PL. 427 / V: ~ție / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr prospection] Prospectare (1).

PROSPECȚIÚNE, prospecțiuni, s. f. Ansamblul cercetărilor efectuate pe teren și în laborator, pentru a descoperi și localiza zăcămintele de roci utile dintr-o regiune, determinîndu-le întinderea, forma și importanța.

PROSPECȚIÚNE s.f. Ansamblul cercetărilor efectuate prin prospectare; prospectare. [Var. prospecție s.f. / cf. fr. prospection].

PROSPECȚIÚNE s. f. ansamblu al cercetărilor efectuate prin prospectare. (< fr. prospection)

PROSPECȚIÚNE ~i f. Totalitate a cercetărilor efectuate într-o regiune pentru a descoperi zăcămintele de minerale utile. [Sil. -ți-u-] /<fr. prospection

prospecție sf vz prospecțiune

PROSPÉCȚIE s.f. v. prospecțiune.

prospecțiúne (cercetare geologică) (-ți-u-) s. f., g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni

prospecțiúne s. f. (sil. -ți-u-; mf. -spec-), g.-d. art. prospecțiúnii; pl. prospecțiúni

prospecțiune (i-u)

PROSPECȚIÚNE s. 1. prospectare. (~ geologice.) 2. prospecțiune seismică v. seismometrie.

PROSPECȚIUNE s. prospectare. (~i geologice.)

PROSPECȚIÚNE (< fr., engl.) s. f. Acțiunea de a prospecta. ♦ Stadiu în cercetarea geologică având ca scop descoperirea unor zăcăminte de substanțe minerale utile într-o regiune. În funcție de metodele de cercetare utilizate, se deosebesc: p. geologică (ex. gravimetria, seismometria, magnetometria, electrometria, geotermometria), p. chimică (ex. p. pedogeochimice, litogeochimice, hidrogeochimice, biogeochimice). Aceste cercetări pot fi completate prin lucrări miniere sau foraje suplimentare asupra cantității și calității substanțelor minerale utile.