PROSPECȚIÚNE (< fr., engl.) s. f. Acțiunea de a prospecta. ♦ Stadiu în cercetarea geologică având ca scop descoperirea unor zăcăminte de substanțe minerale utile într-o regiune. În funcție de metodele de cercetare utilizate, se deosebesc: p. geologică (ex. gravimetria, seismometria, magnetometria, electrometria, geotermometria), p. chimică (ex. p. pedogeochimice, litogeochimice, hidrogeochimice, biogeochimice). Aceste cercetări pot fi completate prin lucrări miniere sau foraje suplimentare asupra cantității și calității substanțelor minerale utile.