24 de definitzii pentru prora / prova

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

PRÓRA prore s. f. Partea din fatza a unei nave; p. restr. extremitatea din fatza a acestei partzi unde se afla postul de comanda; bot. [Var.: próva s. f.] Din it. prora.

PRÓRA prore s. f. Partea din fatza a unei nave; p. restr. extremitatea din fatza a acestei partzi unde se afla postul de comanda; bot. [Var.: próva s. f.] Din it. prora.

prora sf [At: BUDAIDELEANU LEX. / V: ~ova / Pl: ~re / E: lat it prora ngr πρῶρα] 1 Parte din fatza a unei nave Si: bot (19) (inv) prua (1). 2 (Prc) Extremitate din fatza a prorei (1) unde se afla postul de comanda.

PRÓRA prore s. f. Partea de dinainte a unei nave; (prin restrictzie) extremitatea din fatza a acestei partzi unde se afla postul de comanda; bot. Citeodata cind linishtea noptzii domnea peste toate cind shi marea obosita de lupta shi framintare adormea auzeam din prora vaporului o melodie dulce. DUNAREANU CH. 58.

PRÓRA s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. prova s.f. / < it. prora cf. lat. prora].

PRÓRA/PRÓVA s. f. partea din fatza a unei nave. (< it. prora)

PRÓRA ~e f. (in opozitzie cu pupa) Partea de dinainte a unei nave. [G.D. prorei; Var. próva] /<it. prora

*próra f. pl. e (lat. prora d. vgr. próra d. pró in ainte shi oráo vad). Prova bot de corabie. V. pupa.

PRÓVA s. f. v. prora.

PRÓVA prove s. f. Prora. Lotca se oprea o clipa cu prova shi cu pupa in aer. DUMITRIU P. F. 20. Pe brinci la prova barcii Enachi sfredelea cu ochii lui ageri de copil perdeaua de intunerec. BART E. 329.

próva f. pl. e (ngr. próva d. it. prua lat. prora: fr. proue. V. prora). Mar. Prora bot de corabie (ChN. I. 159).

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

próra/próva (parte a navei) s. f. g.d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

próra/próva (parte a navei) s. f. g.d. art. prórei/próvei; pl. próre/próve

!prora (nav.)/prora (parte a navei) s. f. g.d. art. prorei; pl. prore corectata

!prova (nav.)/prova (parte a navei) s. f. g.d. art. provei; pl. prove

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

PRÓRA s. (MAR.) bot (inv. shi reg.) pisc (inv.) prua. (~ unei nave.)

PRORA s. (MAR.) bot (inv. shi reg.) pisc (inv.) prua. (~ unei nave.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

próra (próre) s. f. Partea de dinainte a unei nave. Var. prova inv. prua. Lat. prora (sec. XIX) var. din ngr. πρόβα.

Intrare: prora / prova
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prora
  • prora
plural
  • prore
  • prorele
genitiv-dativ singular
  • prore
  • prorei
plural
  • prore
  • prorelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prova
  • prova
plural
  • prove
  • provele
genitiv-dativ singular
  • prove
  • provei
plural
  • prove
  • provelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

prora, prore / prova, provesubstantiv feminin

  • 1. Partea din fatza a unei nave. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: pisc prua
    • format_quote Lotca se oprea o clipa cu prova shi cu pupa in aer. DUMITRIU P. F. 20. DLRLC
    • format_quote Pe brinci la prova barcii Enachi sfredelea cu ochii lui ageri de copil perdeaua de intunerec. BART E. 329. DLRLC
    • 1.1. prin restrictzie Extremitatea din fatza a acestei partzi unde se afla postul de comanda. DEX '09 DLRLC
      sinonime: bot
      • format_quote Citeodata cind linishtea noptzii domnea peste toate cind shi marea obosita de lupta shi framintare adormea auzeam din prora vaporului o melodie dulce. DUNAREANU CH. 58. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.