opțiuni
  • info

10 definiții pentru pronunțat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.

PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, reliefat, scos în evidență. – V. pronunța.

pronunțat, ~ă a [At: BOLLIAC, O. 266 / Pl: ~ați, ~e / E: pronunța] 1 (D. sunete) Care a fost emis. 2 (D. hotărâri judecătorești) Care a fost decis în urma unor dezbateri și comunicat public. 3 Care are un caracter evident, pregnant. 4 Care este scos în evidență Si: reliefat, accentuat.

PRONUNȚÁT, -Ă, pronunțați, -te, adj. Accentuat, bine marcat, reliefat, evident. Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă. BENIUC, P. 58. Figura sa avea trăsuri pronunțate, fără să fie inteligentă. BOLINTINEANU, O. 414.

PRONUNȚÁT, -Ă adj. Accentuat, scos în evidență. [< pronunța].

PRONUNȚÁT, -Ă adj. accentuat, scos în evidență. (< pronunța)

PRONUNȚÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRONUNȚA și A SE PRONUNȚA. 2) Care este în relief; reliefat; evidențiat. /v. a pronunța

pronunțat a. și adv. 1. foarte marcat: trăsături pronunțate; 2. fig. ferm și decis: caracter pronunțat; 3. limpede exprimat: intențiune bine pronunțată.

*pronunțát, -ă adj. Bine marcat: liniĭ, trăsăturĭ pronunțate. Decis, hotărît, bine exprimat: caracter pronunțat. Limpede exprimat, formal: intențiunĭ bine pronunțate. Adv. În mod pronunțat: o cuvîntare pronunțat antisemită.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRONUNȚÁT adj. 1. v. evident. 2. v. proeminent.

PRONUNȚAT adj. 1. accentuat, evident, marcat, reliefat, vizibil. (Vorbea cu un ~ accent străin.) 2. accentuat, proeminent, puternic. (Maxilare ~; bărbie ~.)

Intrare: pronunțat
pronunțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pronunțat
  • pronunțatul
  • pronunțatu‑
  • pronunțată
  • pronunțata
plural
  • pronunțați
  • pronunțații
  • pronunțate
  • pronunțatele
genitiv-dativ singular
  • pronunțat
  • pronunțatului
  • pronunțate
  • pronunțatei
plural
  • pronunțați
  • pronunțaților
  • pronunțate
  • pronunțatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pronunțat, pronunțatăadjectiv

  • 1. Scos în evidență. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: accentuat evident proeminent reliefat
    • format_quote Poezia noastră populară, mai ales cea epică, are un pronunțat caracter de clasă. BENIUC, P. 58. DLRLC
    • format_quote Figura sa avea trăsuri pronunțate, fără să fie inteligentă. BOLINTINEANU, O. 414. DLRLC
etimologie:
  • vezi pronunța DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.