PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului sau a unei porțiuni din suprafața Pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.

proiecție sf [At: D. ASACHI, T. 27/18 / V: (asr) ~țiune, (înv) ~iepciune, projecție^[1] / Pl: ~ii / E: fr projection, lat projectio, -onis] 1 Operație de reprezentare a unui corp geometric pe un plan sau a unei figuri plane pe o dreaptă. 2 (Ccr) Corp, figură obținute prin această operație. 3 (Îs) ~ cartografică Procedeu matematic de reprezentare în plan pe o hartă a suprafeței pământului sau a unei porțiuni din suprafața pământului, în care fiecărui punct de pe glob îi corespunde un punct de pe plan. 4 (Înv) Aruncare cu putere a unui corp. 5 (Înv) Traiectorie pe care o urmează un corp ceresc în jurul altui corp ceresc. 6 Trimitere de raze luminoase. 7 (Ccr) Fascicul de lumină, traiectorie luminoasă. 8 (Pex; înv) Emanație. 9 (Fig) Mod în care este reflectat, reprezentat un anumit fenomen, un anumit obiect etc. din realitatea obiectivă. 10 (Ccr) Fenomen, obiect etc. reprezentante într-o proiecție (9). 11 Reproducere pe un ecran a imaginilor înregistrate pe un film, cu ajutorul unui fascicul luminos. 12 (Îc) Aparat de ~ Aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră.

PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Operație geometrică de reprezentare a unui obiect în spațiu, a unei figuri etc. pe o dreaptă, pe un plan; (concr.) corp, figură obținută prin această operație. ◊ Proiecție cartografică = procedeu de reprezentare pe o hartă a suprafeței pământului sau a unei porțiuni din suprafața pământului. 2. Reproducere pe ecran a imaginilor înregistrate pe un film transparent, cu ajutorul unui fascicul luminos. ◊ Aparat de proiecție = aparat care servește la proiectarea pe un ecran a imaginilor de pe o peliculă cinematografică și la reproducerea sunetelor înregistrate pe pista sonoră. [Pr.: pro-iec-. – Var.: proiecțiúne s. f.] – Din fr. projection, lat. projectio, -onis.

PROIÉCȚIE, proiecții, s. f. 1. Imagine plană a unei figuri sau a unui corp, realizată după anumite reguli geometrice. ◊ Proiecție cartografică = procedeu de reprezentare pe o hartă a scoarței pămîntului sau a unei porțiuni din scoarța pămîntului. 2. (În cinematografie) Proiectare (3). Aparat de proiecții. – Variantă: proiecțiúne s. f.

PROIÉCȚIE s.f. 1. Imagine plană a unui obiect din spațiu, realizată potrivit anumitor reguli geometrice. ♦ Operație prin care se obține o astfel de imagine. ♦ Proiecție cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă. 2. Reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui focar luminos a imaginilor înregistrate pe un film. [Gen. -iei, var. proiecțiune s.f. / cf. fr. projection, lat. proiectio].

PROIÉCȚIE s. n. 1. imagine plană a unui obiect din spațiu, potrivit anumitor reguli geometrice; operație prin o asemenea imagine. ♦ ~ cartografică = reprezentare a (unei regiuni a) scoarței Pământului pe o hartă. 2. reprezentare pe un ecran cu ajutorul unui fascicul luminos a imaginilor înregistrate pe un film. 3. (psih.) mecanism prin care ființa umană transpune în activitățile sale propria personalitate. ◊ (psihan.) mecanism prin care bolnavul atribuie unei alte persoane propriile-i sentimente și motivații. (după fr. projection, lat. proiectio)

PROIÉCȚIE ~i f. 1) Operație geometrică de reprezentare a unui obiect din spațiu pe un plan sau pe o dreaptă (prin ducerea perpendicularelor din toate punctele acestuia). ◊ ~ cartografică mijloc matematic de reprezentare plană a suprafeței terestre sau a unei părți din ea în scopul întocmirii hărților. 2) Figură obținută printr-o asemenea operație. 3) v. A PROIECTA și A SE PROIECTA. ◊ Aparat de ~ aparat pentru proiectarea imaginilor de pe o peliculă cinematografică pe ecran. [G.-D. proiecției; Sil. -iec-ți-e] /<fr. projection, lat. projectio, ~onis

proiecțiune sf vz proiecție

proiepciune sf vz proiecție

projecție^[1] sf vz proiecție

projecțiune sf vz proiecție^[1] corectată

PROIECȚIÚNE s. f. V. proiecție.

PROIECȚIÚNE s.f. v. proiecție.

proiecți(un)e f. acțiunea de a reprezenta obiecte după regule geometrice: mapamundul e proiecțiunea a două jumătăți ale sferei terestre pe un plan.

*proĭecțiúne f. (lat. projéctio, -ónis. V. ob-ĭecțiune, de- și in-jecțiune). Acțiunea de a arunca umbre saŭ lumină. Umbră saŭ lumină proĭectată, imagine reprezentată pin aruncarea luminiĭ: proĭecțiunĭ luminoase. Geom. Reprezentarea unuĭ corp pe un plan numit plan de proĭecțiune: mapamundu e proĭecțiunea globuluĭ terestru.

proiécție (-ți-e) s. f., art. proiécția (-ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (-ți-i-)

proiécție s. f. (sil. -iec-ți-e), art. proiécția (sil. -ți-a), g.-d. art. proiécției; pl. proiécții, art. proiécțiile (sil. -ți-i-)

proiecție

PROIÉCȚIE s. 1. (rar) proiectare. (Cabină de ~.) 2. oglindire, reflectare. (Ieronim e ~ idealizată a lui Eminescu însuși.)

PROIECȚIE s. 1. (rar) proiectare. (Cabină de ~.) 2. oglindire, reflectare. (Ieronim e ~ idealizată a lui Eminescu însuși.)

PROÍECȚIE (< lat., fr.) s. f. 1. (MAT.) Operație de reprezentare a unui corp geometric pe un plan sau a unei figuri plane pe o dreaptă: concr. corp, figură astfel reprezentate. ◊ P. ortogonală = p. în care unghiul format de dreapta care coboară dintr-un punct arbitrar al corpului de proiectat cu dreapta de p. este un unghi drept. ◊ P. stereografică = operație prin care punctele unei sfere se proiectează pe un plan tangent la sferă, proiectanta pornind din punctul diametral opus punctului de tangență și trecând prin punctul arbitrar al sferei. 2. (TOPOGR.) P. cartografică = procedeu matematic de reprezentare în plan a suprafeței Pământului, în care fiecărui punct de pe glob îi corespunde un punct de pe planul de p. După caracterul deformațiilor survenite, deoarece elipsoidul este o suprafață nedesfășurabilă, se deosebesc: p.c. conforme, care păstrează nedeformate unghiurile, p.c. echivalente, care păstrează nedeformate suprafețele, și p.c. arbitrare, care deformează și unghiurile și suprafețele. Cele mai cunoscute p.c. sunt: p. azimutală neperspectivă polară Postel, care păstrează nedeformate distanțele în sensul meridianelor; p. cilindrică Mercator, care este conformă, iar deformările de suprafețe cresc foarte mult o dată cu latitudinea; p. conică dreaptă Ptolemeu, la care deformările cresc o dată cu depărtarea de paralela de tangentă; p. cilindrică transversală Gauss, care este conformă, cilindrul fiind tangent la un meridian, iar proiectarea se face pe fuse de 6° long.; în această p. a fost construit harta de bază a României; p. pseudocilindrică Mollweide, care este echivalentă; p. Grinten, care nu are deformări în regiunea ecuatorială, dar are deformări în regiunea polară; este utilizată în construirea planigloburilor. În prezent se folosește pe scară largă sistemul U.T.M. (Universal Traverse Mercator), sistem preluat recent și de România. 3. Acțiunea de a proiecta (4); concr. imagine obținută pe ecran prin această operație. ◊ Aparat de p. v. aparat. 4. (În psihanaliză) Mecanism de apărare a eului prin care atribuim altora însușiri și trăiri pe care nu le putem accepta la noi înșine.