prohibiție sf [At: DRLU / V: (înv) ~țiune, ~oib~, ~oibițiune / Pl: ~ii / E: fr prohibition] 1 (Liv) Interdicție. 2 (Spc) Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri.

PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Interzicere, oprire (prevăzută prin lege) de a vinde, de a produce, de a importa sau exporta ceva.

PROHIBÍȚIE s.f. Oprire, interzicere; (spec.) interzicere de a vinde, de a importa sau de a exporta o marfă. [Gen. -iei, var. prohibițiune s.f. / cf. fr. prohibition, lat. prohibitio].

PROHIBÍȚIE s. f. 1. interdicție. 2. măsură prin care statul interzice producția, circulația sau comercializarea anumitor produse. (< fr. prohibition, lat. prohibitio)

PROHIBÍȚIE ~i f. 1) v. A PROHIBI. 2) Măsură prin care se interzice a săvârși ceva; interdicție. [G.-D. prohibiției] /<fr. prohibition

prohibițiune sf vz prohibiție

proibiție sf vz prohibiție

proibițiune sf vz prohibiție

PROHIBIȚIÚNE s.f. v. prohibiție.

prohibițiune f. 1. interzicere legală; 2. oprire, în unele cazuri, a mărfurilor străine de a intra într’o țară.

*prohibițiúne f. (lat. prohibítio, -ónis. V. exhib- și redibițiune). Oprire, interzicere. – Și proi-.

prohibíție (-ți-e) s. f., art. prohibíția (-ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (-ți-i-)

prohibíție s. f. (sil. -ți-e), art. prohibíția (sil. -ți-a), g.-d. art. prohibíției; pl. prohibíții, art. prohibíțiile (sil. -ți-i-)

prohibiție

PROHIBÍȚIE s. interdicție, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)

PROHIBIȚIE s. interdicție, interzicere, prohibire, (livr.) excluziune, (pop.) opreală, opreliște, (înv.) oprire, (turcism înv.) iasac. (~ consumului de alcool.)