priveliște sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93^v/35 / V: (înv) ~eal~, prăviriș~ / Pl: ~ti, (rar) ~te / E: priveală + -iște] 1 (Asr) Privire (4). 2 (Asr; pex) Câmp vizual. 3 (Asr; îlav) În (înv, spre) ~ În văzul tuturor. 4 (Asr; îal) Ca să vadă oricine. 5 (Asr; îal) În prezența cuiva sau a tuturor. 6 (Îvr; îlpp) În ~a (cuiva) În văzul cuiva. 7 (Îvr; îal) În prezența cuiva. 8 (Reg) Orientare. 9 Parte din natură, care formează un ansamblu estetic, cât poate fi cuprinsă dintr-o privire Si: peisaj, priveală. 10-11 (Aspect propriu unui) teritoriu rezultat din îmbinarea unor factori naturali și acțiunea omului. 12-13 (Loc unde se desfășura) o reprezentație teatrală, de circ, de bâlci etc. 14 (Înv; îe) A se face prăviriște A se da în spectacol în fața cuiva. 15 (Îf prăviriște) Artă dramatică. 16 (Csc) Spectatori. 17 Aspect. 18 Spectacol, fapt, fenomen etc. interesant sau neobișnuit care se înfățișează sau este oferit cuiva Si: (înv) privire (28), priveală (10). 19 (Îvr) Examinare a ceva sau a cuiva. 20-21 (Îvr) (Fapt ce servește drept) prezentare generală a ceva.

PRIVÉLIȘTE, priveliști, s. f. 1. Tablou din natură, peisaj. Ținutul nostru plin de livezi, de colnice și vîlcele, deschidea în toate părțile priveliști felurite. SADOVEANU, O. VI 350. Priveliștea care se desfăcea în ceața alburie mă furase. PETRESCU, S. 169. Pe-o terasă înaltă... se deschide una. din cele mai frumoase priveliști pe Dunăre. VLAHUȚĂ, R. P. 8. 2. Spectacol (interesant sau neobișnuit) care se înfățișează înaintea ochilor. În urmă... se revărsă toată mulțimea lacomă de priveliști crude. C. PETRESCU, C. V. 34. Întrînd... în velniță, avu o priveliște neobicinuită. ȘEZ. VIII 67. ◊ Fig. A doua zi se deștepta în aceeași priveliște dureroasă a vieții lor, din cale-afară chinuită. VLAHUȚĂ, O. A. III 18. Afurisită priveliște mai fu și asta! Flăcăii ceilalți pe dată s-au făcut nevăzuți. CREANGĂ, A. 8. 3. (Învechit și arhaizant) Faptul de a privi; privire, vedere. Satul Humulești nu-i un sat lăturalnic, mocnit și lipsit de priveliștea lumii. CREANGĂ, A. 71. ◊ Loc. adv. În priveliște = în văzul tuturor, la vedere. Tovarășii lui Mitrea îi împingeau dindărăt în priveliște. SADOVEANU, M. C. 207. Se arăta așa în priveliște, fără de nici o rușine. id. O. L. 186.

PRIVÉLIȘTE ~i f. 1) Aspect al unui colț din natură privit dintr-un anumit punct; vedere. 2) Spectacol sau eveniment neobișnuit care se desfășoară înaintea ochilor. /priveală + suf. ~iște

priveliște f. spectacol: ce priveliște de jale! [Tras din priveală].

privéliște f. (d. priveală, privesc, și -iște ca’n vsl. sîrb. prozorište, rus. žrĭelišče, spectacul. Cp. cu izbeliște). Aspect, înfățișare: o priveliște încîntătoare de pe munte. – La Dos. prăviriște (d. prăvire, după lat. spectaculum), spectacul, teatru. În vest privelíște.

prăviriște sf vz priveliște

privealiște sf vz priveliște

prăvíriște, V. priveliște.

privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști

privéliște s. f., g.-d. art. privéliștii; pl. privéliști

PRIVÉLIȘTE s. 1. cadru, peisaj, scenă, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (O încântătoare ~ de natură.) 2. v. perspectivă. 3. v. aspect.

PRIVÉLIȘTE s. v. căutătură, privire, reprezentație, spectacol, uitătură.

PRIVELIȘTE s. 1. cadru, peisaj, scenă, tablou, vedere, (livr.) sit, (înv.) priveală, privire, tabel, (fig.) decor. (O încîntătoare ~ de natură.) 2. perspectivă, vedere, (înv. și reg.) priveală, (înv.) prospect. (Avem o ~ minunată spre mare.) 3. aspect, înfățișare, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.)

priveliște s. v. CĂUTĂTURĂ. PRIVIRE. REPREZENTAȚIE. SPECTACOL. UITĂTURĂ.